Sunt semne tot mai vizibile ca in anii ce vin ar fi posibil sa se produca mutatii majore in paradigma culturala a lumii, in sensul reintoarcerii ei la radacina originara, din zorii umanitatii, cand cultura si cultul nu erau despartite si slujeau impreuna nevoia de absolut a precarei fiinte umane. Din perspectiva acestui orizont de asteptare am urmarit simpozionul de anvergura de la Alba Iulia, gazduit de Facultatea de Teologie Ortodoxa din localitate si avand ca tema „Omul de cultura in fata descrestinarii”, unde era anuntat ca va participa popularul om de cultura Horia-Roman Patapievici. Nu numai ca noul director al Institutului Cultural Roman n-a ajuns la Alba Iulia, dar la acest simpozion international, cu invitati din noua tari si de la zece universitati romane, au lipsit tocmai oamenii de cultura de notorietate nationala. Cu o singura exceptie: Zoe Dumitrescu-Busulenga, care s-a calugarit de cativa ani sub numele de Maica Benedicta si a fost prezenta pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. In rest, numai clerici, preoti-profesori la facultatile de teologie din universitatile invitate. Or, cum poti vorbi la un simpozion international de o asemenea anvergura despre „Omul de cultura in fata descrestinarii” in absenta tocmai a oamenilor remarcabili de cultura?
Au venit la simpozion clerici din SUA, Canada, Anglia, Franta, Germania, Austria, Italia, Grecia, Rusia (unii dintre ei valorosi, alti – cine poate sti?), iar din Romania, preoti-profesori de toata mana de la facultatile de teologie din Bucuresti, Constanta, Iasi, Craiova, Oradea, Sibiu, Arad, Alba Iulia (Timisoara si Pitesti – doar pe referate). Nu e greu de imaginat la ce sume s-a ridicat organizarea acestui simpozion, tinand seama de costurile de deplasare ale invitatilor din strainatate, dar si din tara, cu cazare si masa, timp de 4-5 zile, daca pentru o simpla masa rotunda la sediul Ministerului Culturii si Cultelor, cu participanti locali, Secretariatul de Stat pentru Culte a alocat de la buget suma de 60 de milioane de lei (conform site-ului institutiei)! Si totusi, la acest simpozion cu miza culturala serioasa n-au participat tocmai oamenii de notorietate culturala, nici din Transilvania, nici din restul tarii! Chiar in Alba Iulia, de exemplu, traieste remarcabilul poet echinoxist si profesor universitar Aurel Pantea, om de mare anvergura intelectuala si redactor-sef al publicatiei literare „Discobolul”, absent de la simpozion.
Se intampla ceva cu totul ciudat in acest interval de tranzitie romaneasca de la comunism spre ce-o da Domnul: pe masura ce sporeste numarul valorilor culturale din Romania, ca efect evident al eliberarii constiintelor de sub dictatura, institutiile culturale au tot mai putini bani, in timp ce Biserica (in special eparhiile Bisericii Ortodoxe Romane) dobandesc progresiv resurse financiare inimaginabile si o putere operativa echivalenta cu averile stranse. As aminti, in acest sens, un exemplu ilustrativ. S-a facut mult tam-tam in jurul generosului miliard dat de fostul premier Adrian Nastase pentru Uniunea Scriitorilor, cheltuit pe editarea unui numar apreciabil de carti. Putina lume stie insa ca, in aceeasi zi, acelasi Adrian Nastase a scos din celalalt buzunar personal 10 (zece!) miliarde de lei pentru catedrala ortodoxa din Bacau, in constructie (sponsor principal, controversatul om de afaceri Iacobov!), ca sa nu mai amintim ca tot fostul premier i-a facut cadou Inalt PSD-istului Teodosie alte 10 (zece!) miliarde de lei doar pentru instalarea sa la Arhiepiscopia Tomis. Aceeasi guvernare PSD l-a finantat pe patriarhul Teoctist, personal, cu 13 miliarde de lei (6 miliarde in 2002, 4 miliarde in 2003, 3 miliarde in 2004) pentru – tineti-va bine! – „promovarea imaginii Romaniei in strainatate”, in fond, pentru spalarea imaginii sale in strainatate, tinand seama de rapoartele anuale ale Departamentului de Stat SUA si ale Uniunii Europene privind respectarea drepturilor si libertatilor religioase in Romania (cazul fericit al mitropolitului Nicolae Corneanu fiind o exceptie mentionata in fiecare an!). Pana acum stiam ca valorile culturale sunt cele care promoveaza identitatea unui popor in lume, iar rostul Bisericii e sa se ocupe de mantuirea sufletelor pacatoase in universala lume de apoi. Se pare ca acum rolurile tind sa se inverseze, gandindu-ne inclusiv la sumele astronomice care se scurg anual din bugetul statului pentru noile constructii eclesiale din toata tara, in timp ce Biserica nu se ocupa de restaurarea patrimo-niului sau existent, iar Cultura nu numai ca nu construieste nimic, dar nu-si poate conserva nici macar putinul pe care il are!
La simpozionul de la Alba Iulia a participat din Bucuresti, ca sa dau doar un singur exemplu, omul de cultura… Stefan Buchiu, pr. conf. dr. implicat direct in admiterea frauduloasa de la Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucuresti, sanctionat in urma anchetei publicate in „Romania libera”. A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, alaturi de Zoe Dumitrescu-Busulenga (actuala Maica Benedicta) omul de cultura… Dumitru Popescu, academician, fost decan al Teologiei bucurestene pe vremea comunismului (cand se intra pe baza de dosar, ca la „Stefan Gheorghiu”), caruia i s-a dedicat si volumul „Omagiu Parintelui academician Dumitru Popescu” (de 432 de pagini!), tiparit in conditii de lux la Editura Reintregirea a Arhiepiscopiei de Alba.
Avand la discretie sume uriase de bani, tot mai multe eparhii ortodoxe finanteaza agape internationale de anvergura, care n-au alta functionalitate decat aceea de a maguli orgoliile faraonice ale eparhiotilor si a lustrui incultura unor ierarhi de genul arhiepiscopului Andrei Muresanul de Alba (care si-a ales special acest nume – al sau fiind cu totul altul – pentru a deturna prestigiul greco-catolic al autorului imnului national „Desteapta-te, romane!”), sau Teodosie Tomitanul (pe numele sau real Porcu Macedon), ambii fosti colaboratori cu angajament ai Securitatii, dar care isi neaga public colaborarea. Cu sutele de milioane aruncate pe apa sambetei la Alba Iulia, cu prilejul simpozionului „Omul de cultura in fata descrestinarii” s-ar fi putut „increstina”, cu siguranta, macar cativa oameni adevarati de cultura din Romania, care traiesc in prezent la limita unei decente supravietuiri umane, cu valoroasele manuscrise in sertar, nepublicate – evident! – din lipsa de fonduri.
