Fotografia va oferi informaţii despre aceşti monştri spaţiali ale căror câmpuri gravitaţionale enorme nu lasă nici măcar lumina să scape şi care nu pot fi observaţi decât indirect, prin efectul pe care îl au asupra obiectelor cosmice din apropiere, conform unei conferinţe de presă organizată de National Science Foundation la Washington şi transmisă în direct online.
Proiectul EHT dispune de o reţea globală de telescoape folosite la unison pentru a obţine prima imagine directă a orizontului evenimentului unei găuri negre (graniţa dincolo de care nici măcar fotonii nu mai pot scăpa de atracţia gravitaţională a găurii negre).
În cadrul proiectului EHT au fost derulate, timp de 7 ani, observaţii asupra a două găuri negre supermasive. Prima, care poartă numele Sagittarius A, este poziţionată în centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, are o greutate de 4 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui şi se află la 26.000 de ani lumină de Pământ. Gaura neagră supermasivă al cărei orizont al evenimentului a fost observat direct se află în centrul galaxiei Messier 87, o galaxie masivă din cadrul roiului galactic Virgo, aflată la aproximativ 54 de milioane de ani lumină distanţă.
Proiectul EHT a început în 2012, cu obiectivul de a observa direct ceea ce părea de nevăzut – graniţa exterioară a unei găuri negre – folosind o reţea globală de telescoape. Anunţul privind rezultatele acestui proiect a fost făcut simultan în conferinţe de presă organizate la Washington, Bruxelles, Santiago de Chile, Shanghai, Taipei şi Tokyo.
Această reuşită reconfirmă Teoria Relativităţii Generale formulată de Albert Einstein.
Găurile negre, cele mai dense şi mai masive obiecte cosmice cunoscute, sunt incredibil de greu de observat în pofida dimensiunii uriaşe pe care o poate avea orizontul evenimentului.
“Aceasta este o zi măreaţă pentru astrofizică”, a comentat directorul U.S. National Science Foundation, France Córdova, care a deschis conferinţa de presă. “Vedem ceea ce era de nevăzut”, a adăugat ea.
Faptul că nici măcar lumina nu poate scăpa de atracţia gravitaţională a unei găuri negre face observarea acestor monştri spaţiali foarte dificilă. Oamenii de ştiinţă s-au orientat spre inelul de lumină – materie şi radiaţii absorbite de gaura neagră care înconjoară cu viteză uriaşă orizontul evenimentului înainte de a dispărea în interiorul găurii negre – care delimitează zona de întuneric absolut care este, de fapt, gaura neagră. Acest inel de lumină, care se manifestă doar în cazul găurilor negre active, care înghit materie, este cunoscut şi drept “umbra” sau “silueta” găurii negre.
Primele date cu privire la orizontul evenimentului găurii negre M87 au fost obţinute în aprilie 2017, folosind telescoape din Arizona, Hawaii, Mexic, Chile, Spania şi Antarctica. De atunci, telescoape din Franţa şi Groenlanda au fost incluse în acest proiect care a creat, practic, un telescop la scară planetară.
Sursa: Agerpres
