Dna Elena Udrea nu voia sa devina “o vulnerabilitate” pentru presedinte si de aceea a demisionat. Las la o parte faptul ca vulnerabilitate inseamna, in realitate, ceva mai abstract. O persoana poate, cel mult, sa provoace vulnerabilitatea alteia, careia ii este, cumva, asociata, dar in nici un caz sa fie, direct, ea, vulnerabilitatea acelei alte persoane. Pentru ca vulnerabilitate ar fi “insusirea” cuiva sau a ceva de a fi vulnerabil. Doamna respectiva, din cauza zvonurilor care circula, putea provoca vulnerabilitatea dlui presedinte. Oricum, prin raspunsurile pe care le daduse la “examenul” de ministru cu integrarea europeana, aceeasi doamna demonstrase ca poate provoca foarte usor vulnerabilitatea omului (politic) langa care se afla. Intre timp, domnia sa ar fi demisionat si din PNL. Iarasi din cauza vulnerabilitatii? Sau pentru ca, intre timp si cu ajutorul presedintelui fara de partid, si-o fi dat seama ca mai bine ar fi in PD decat in PNL. Deocamdata o sa fie mai greu, pentru ca, daca imi amintesc eu bine, ciudatii aliati au facut un pact sa nu-si primeasca demisionarii unul altuia. De ce “ciudati”? Pentru ca, daca se supara, liberalii n-or sa le mai voteze proiectele de legi pedistilor, dupa ce nici pedistii n-au respectat pactul cand cu legea nationalitatilor.
Multe sunt, insa, in fata Europei, vulnerabilitatile noastre, mentionate sau nu de ultimul raport de tara. Avem pentru multe dintre ele exemple in fata ochilor. Ultimul dintre acestea e cel cu datoriile cluburilor de fotbal catre stat si felul cum s-au comportat diversi cetateni dintre cei care se fac de ras pe la televiziuni fata de masura absolut normala luata de dl Bodu, de a pretinde plata urgenta a restantelor. A fost o uimire pe fetele clientilor fotbalului, dar si pe cele ale fotbalistilor insisi, care ne arata cat de departe suntem de mentalitatea democratica, despre care vorbim atat, sintetizata intr-un principiu simplu: nimeni nu e mai presus de lege. Si daca legea pretinde plata impozitelor pe venituri, a altor taxe catre stat, intr-un anumit termen, atunci toti, si cei la ale caror aparitii asista zeci de mii de oameni, si anonimii din cine stie ce birouri, au datoria de a proceda in acest/acelasi mod. La noi, inca de pe vremea comunismului, cand valorile au fost intoarse cu susul in jos si cu josul in sus, fotbalistii au facut parte din clasa privilegiata, alaturi de activistii de partid si de alti profitori ai sistemului aceluia corupt pana in maduva oaselor. Motiv pentru care a si fost atat de vulnerabil, ca tot pornisem de la aceasta “vorba scurta”, cum ar spune Arghezi, in varianta ei mai lunga si mai abstracta. Sigur, nu toti fotbalistii erau la fel de inegali in fata legii, cei de la Dinamo erau pe primul loc, pe urma veneau cei de la Steaua s.a.m.d. Dar, oricum, ultimul fotbalist era un privilegiat fata de primul cetatean din randul celor fara merite partinice sau de orice alt fel acceptat de partid. Daca, insa, exista persoane care ar dori ca, in continuare, cluburile de fotbal sa plateasca atunci cand vor si cat vor din datoriile catre bugetul statului, atunci acestea sunt libere sa le crediteze, achitand sumele datorate de cluburi la timp si preluand asupra lor “esalonarea”, nu? Pare logic. Dar ce e logic la noi, in tara vulnerabilitatilor accentuate si-a scandalurilor in aliante si guvernari?
Vulnerabilitatea noastra o dau si lucrurile mari si cele mici, de la casierele care nu iau in seama existenta monedei de un ban, fosta suta, eliminand-o din calcule, si pana la cei care nu iau in seama legea. E, ca sa zic asa, o unanimitate a vulnerabilitatii ingrijoratoare inca.
