Cum am mai scris si cu alt prilej, filosofii, scriitorii, oamenii de cultura in general sunt si profeti, nu in sensul de a prezice, ci de a vedea pentru a prevedea prin puterea de patrundere a ratiunii, prin iesirea din lumea fizica si suirea in lumea metafizica, in lumea ideilor. De aceea, prin opera lor ei nu au ramas actuali doar in epoca in care au trait, ci au avut o privire profetica, vazand si chiar corectand atunci cand au fost intelesi mersul omului in istoria sa prin veacuri.
Iata, de pilda, aceasta intrebare pe care o pune Nietzsche (filosof si poet german, 1844-1900) si al carui raspuns face din el un profet: Cum vede oare filosoful cultura din vremea noastra? Raspunsul sau (pe care-l voi comprima) se potriveste foarte bine pentru epoca noastra – ba eu as zice ca si pentru veacurile viitoare: El are impresia ca percepe simptomele unei totale distrugeri si extirpari a culturii, la incetarea oricarei contemplativitati si simplicitati. Apele religiei scad si lasa in urma smarcuri sau elestee. (O, zei, o Doamne, ce aveti de gand cu noi?! – n.n.) Mai departe, filosoful spune ca stiintele din veacul sau sunt manate de spiritul celui mai orb laisser faire (a lasa sa se faca totul, dar numai in viata economica) si farama in tandari si dizolva orice lucru crezut de neclintit; clasele sociale sunt antrenate numai de o economie financiara, dispretuitoare de valori ale spiritului; nicicand lumea n-a fost mai saraca in iubire si bunatate; clasele invatate nu mai sunt faruri sau aziluri in mijlocul unei lumi agitate si secularizate etc. (Dupa „Schopenhauer educator”, din Opere complete, vol. II Ed. Hestia, 1998). Si ma gandeam… O, dle Nietzsche, n-ati privit numai cultura din epoca dvs., ci ati fost un profet sumbru si pentru noi si, poate, chiar si pentru veacuri viitoare.
