Noua femei si trei barbati, aceasta este distributia spectacolului „joi. megaJoy”, al lui Radu Afrim de la Teatrul Odeon. Piesa scriitoarei maghiare Thuroczi Katalin este una despre batranete si nostalgie in mileniul trei… Povestea celor 11 batrani care stau la masa cu un singur tanar, batranicios si acesta, trezeste rasul spectatorilor, desi nu o data ea este aceea a degradarii umane din cauza varstei. Dupa ce a pus in scena obsesiile sexuale ale parintilor, Radu Afrim merge mai departe, caci si acesti bunici isi mai aduc aminte de sex, ba chiar doi dintre ei incearca sa-l puna in practica sub ochii spectatorilor. Evocarea unei lumi stralucitoare, cea a unei belle epoque intarziata, din Unga-ria postimperiala, se impleteste, pe scena, cu amintirile intime si cu acelea ale dezastrului comunist care a maturat toata acea lume de oglinzi si sclipiri ce mai ramasese din Imperiul Austro-Ungar.
Altfel piesa are o constructie asupra careia s-ar putea obiecta: se poate merge cu evocarile oricat, ele pot fi oprite, daca nu oricand, in orice caz de cateva ori inainte de sfarsitul piesei. Radu Afrim, un regizor cu multa imaginatie si lipsit de prejudecati, foloseste pentru spectacol acest defect de constructie, dand mai multe sfarsituri si repornind mecanismul,
ca intr-o reinviere a pasarii Phoenix, cum si este lumea despre care ni se povesteste.
Cat despre actori, acestia sunt unul mai bun decat altul, unul mai in rol decat altul. Dorina Lazar e de un firesc debordant, Irina Mazanitis mai pastreaza feminitatea de altadata a personajului si al sau personal, dar joaca atent varsta tarzie a personajului, Virginia Rogin intruchipeaza tot ridicolul cerut de rol si de regizor, cu virtuozitati. Cum cu virtuozitati isi joaca rolurile si Virgil Andriescu, Liana Margineanu, Constantin Cojocaru, Rodica Mandache, Ta-tiana Iekel, Crina Muresan, in rolul tinerei cu nostalgii mai recente, de la pionieri, Jeanine Stavarache, intr-o generatie intermediara, si, in fine, extrem de talen-tatul Alin Teglas, mereu excelent in spectacolele lui Radu Afrim.
De notat neaparat decorurile, in ton, ale lui Vittorio Holtier, cos-tumele Ilonei Varga-Jaro si, nu in ultimul rand, muzica lui Vlaicu Golcea. Radu Afrim, impreuna cu toti acestia, este autorul unui mare spectacol, care „risca” sa ramana unul de referinta pentru cariera sa si nu numai.
