O drama atat de intimista, ca te sufoca

E de asteptat ca, tradus astfel, titlul filmului “Les Soeurs fachees” sa fie lesne confundat cu cel al peliculei lui Curtis Hanson, “In Her Shoes”. “Eu si sora mea” versus “Eu cu sora mea mai mica”. De fapt, filmele sunt foarte asemanatoare, dar daca e sa il alegem pe cel care merita, acesta va fi, fara suparare, cel american. “Les Soeurs fachees” este un film de debut, scris si regizat de Alexandra Leclere.
Doua surori, Martine si Louise, se reintalnesc dupa o pauza de trei ani. Una e mic-burgheza pariziana, traind izolata alaturi de sot si copil, cu un mariaj pe muchie si o viata sociala mimata. Cea de-a doua e fericita, desi traieste in provincie, e cosmeticiana, are un copil, o legatura extraconjugala cu un barbat pe care-l iubeste si o prima carte ce va fi publicata, se pare, de Grasset. Ca si in filmul lui Curtis Hanson, proasta relatie a celor doua surori e legata de o drama familiala, dar, spre deosebire de filmul american, mama nu a murit, ci e fosta alcoolica, internata intr-un stabiliment.
Filmul Alexandrei Leclere e o drama intimista, in care pana la urma te inabusi. Exterioarele exista, dar si cand exista camera le urmareste strans, ca hipnotizata, tot pe cele doua surori. Nici una nu e simpatica, pe amandoua iti vine sa le pocnesti. Si pe burgheza uscata si rea, interpretata de Isabelle Huppert (ideala in rol, dar prea ingrosata), si pe provinciala vesela cu aer de moldoveanca sanatoasa, jucata de o Catherine Frot prea ingrosata si ea pentru a reusi sa te faca s-o simpatizezi. Problemele debutului n-au fost surmontate de regizoarea care, probabil, a fost depasita de personalitatile celor doua celebre actrite. Conform paginilor scenariului, relatia celor doua surori nu evolueaza de-a lungul filmului si nici fiecare in parte nu traverseaza un proces intim de transformare. Defectuos, scenariul le lasa nerezolvata problema, cu aerul ca ar fi rezolvat-o pe moment. Centrata pe personaj, Alexandra Leclere recurge la solutii regizorale simpliste, sperand ca cele doua actrite vor depasi, cu carisma proprie, golurile de imaginatie. Acest lucru nu se intampla. Dialogurile duc lipsa subtilitatii, iar personajele sunt schematice. Probabil cu un ochi la Agnes Jaoui si Jean-Pierre Bacri, Alexandra Leclere s-a straduit sa extraga semintele dramaticului din cotidianul cel mai tern. Exista o scena buna, cea a cinei, desi ea e dinamitata de teatralitatea jocului lui Isabelle Huppert. Probabil ca regizoarea ar fi avut mai mult succes daca ar fi apelat la actrite mai putin cunoscute, cu riscul de a fi avut mai putin PR pentru film.
“Eu si sora mea”/ “Les Soeurs fachees” – 2004, 93 min., regia si scenariul Alexandra Leclere, cu: Isabelle Huppert, Catherine Frot, Fran·ois Berleand, Brigitte Catillon. Distribuit de New Films International Romania.