Sfârșitul anului 2022 a fost marcat de o nouă încăierare în lupta în curs dintre Ungaria și UE, liderii europeni reținând aproximativ 5,8 miliarde de euro din finanțarea redresării post-COVID-19 din cauza retragerii democratice a țării sub Viktor Orban și partidul său Fidesz. Decizia vine după ani de avertismente din partea grupurilor internaționale ale societății civile cu privire la represiunea organizată asupra operațiunilor oponenților politici, jurnaliştilor, universităților, organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) și mass-mediei independente, precum și a unui val tot mai mare de îngrijorare, în rândul eurodeputaților, cu privire la direcția Ungariei în viitor.
Totuși, cum am ajuns în acest punct? Un moment în care, în ciuda ezitării sale anterioare, UE a intervenit decisiv în politica unuia dintre cele 27 de state membre ale sale.
Pentru răspunsuri trebuie să ne uităm la partidul de guvernământ Fidesz al lui Viktor Orban, care a renunțat de mult la principiile pe care le-a susținut la înființare, ca o mișcare de rezistență la conducerea comunistă.
Citește și: Va cădea Europa în capcana lui Orban?
Ca studentă universitară care trăia la Budapesta la sfârșitul anilor optzeci – fusesem crescută în tradiția anticomunistă – am fost atrasă de promisiunea de libertate politică pe care o întruchipa Federația Tinerilor Democrați (Fidesz). M-am alăturat cu entuziasm în partid și, în șase luni, am fost aleasă în consiliul partidului și am stat alături de Viktor Orban la alegerile din 1990 – primul vot liber din Ungaria de la începutul comunismului. Fidesz, când a intrat pentru prima dată în Adunarea Națională a Ungariei, a fost ferm angajat la principiile democrației liberale și ale politicii centriste.
Cu toate acestea, tensiunile în cadrul partidului au devenit evidente încă de la început. A existat o încercare de a trage partidul spre dreapta, cu convingerea că îl va face mai electibil. Centriștii liberali care au susținut principiile fondatoare ale partidului au devenit o minoritate din ce în ce mai confruntată și supusă atacurilor verbale umilitoare. Alegerea lui Orban ca președinte al partidului Fidesz în 1993 a marcat un punct de cotitură. În același an, Fidesz a fost implicată într-un scandal financiar la scară largă în care sute de milioane de forinți maghiari în fonduri de partid au fost investiți în afaceri legate de prietenul și consilierul financiar al lui Orban, Lajos Simicska. Acest episod a dezvăluit abaterile financiare care au devenit parte a stilului de guvernare al lui Orban.
Scandalul a fost un punct de rupere pentru liberalii ca mine. Când am plecat, Orban a avut frâu liber să transforme Fidesz într-un partid de dreapta, despre care credea că ar putea umple vidul politic de dreapta. În câțiva ani, el a remodelat partidul după linii anticomuniste, naționaliste și creștine.
După decenii, am fost martor la modul în care puterea transformatoare autocratică a lui Orban i-a inspirat pe politicieni de dreapta conservatori și recent radicali din Europa și nu numai. În timpul său la putere, Orban a erodat în mod sistematic instituțiile democratice, de la schimbarea constituției și a regulilor electorale la obstrucționarea activității statului democratic și a sistemului judiciar independent. El și-a asigurat sprijinul noii și loiale elite de afaceri a țării prin canalizarea de miliarde de fonduri UE în proiectele lor. Aceste transferuri financiare îi vor menține partidul la putere timp de zeci de ani.
Orban a fost un cameleon politic pe scena internațională, reușind să păstreze relații suficient de puternice cu liderii europeni pentru a menține fluxul fondurilor UE, promovând în același timp retorica anti-europeană și ciocnirea cu instituțiile UE. El a devenit cel mai vocal susținător UE al Rusiei de la invazia ilegală a Ucrainei, semnând un nou acord cu Rusia în iulie și opunându-se unui pachet de ajutor pentru Ucraina. Apropierea sa de Kremlin se potrivește cu analiza sa geopolitică conform căreia epoca dominației occidentale a luat sfârșit.
În timp ce a făcut alianțe cu Vladimir Putin și Xi Jinping în străinătate, acasă a rescris istoria țării pentru a reformula moștenirea rolului Ungariei în cele două războaie mondiale și revoluția anti-stalinistă din 1956. O campanie permanentă de calomnie împotriva organizațiilor liberale occidentale, precum că partidele de opoziție pro-europene și ONG-urile critice își propun să radicalizeze baza naționalistă a Fidesz. Sute de miliarde de euro în beneficii sociale au fost direcționate către gospodăriile maghiare pentru a asigura sprijinul partidului. Acești factori s-au combinat pentru a-l ajuta să obțină o victorie în alegerile din aprilie.
Dar războiul din Ucraina a arătat fisuri în strategia lui Orban. Apropiindu-se de autocrații din întreaga lume, el s-a încolțit pe o cale de radicalizare în continuă creștere. El și-a întărit sprijinul pentru Putin, pe măsură ce poziția Rusiei în conflict devine din ce în ce mai insuportabilă. Decizia sa de a se baza pe gazul rusesc scump amenință securitatea energetică a țării, iar inflația amenință să scape de sub control. Între timp, Ungaria rămâne mai dependentă ca niciodată de fondurile UE.
Nerespectarea lui Orban a statului de drept și sprijinul pentru Putin a pus la încercare răbdarea UE până la punctul de rupere. Așteptați-vă la o luptă pe termen lung între bloc și primul său autocrat născut acasă. Timp de mulți ani, Orban a călcat pe o linie fină a aliaților occidentali și guvernele autocratice și a scăpat cu strategiile sale de diviziune. Războiul din Ucraina ar putea semna sfârșitul mașinațiunilor sale.
