Pentru următoarea sa misiune în sistemul nostru solar, NASA intenționează să zboare spre cea mai mare lună a lui Saturn, în căutarea viații extraterestre, a declarat agenția spațială joi.
Misiunea Dragonfly, care va fi lansată în 2026 și va ateriza în 2034, va trimite un rotorcraft să zboare spre zeci de locații de-a lungul lunii înghețate, care are o atmosferă substanțială și este văzută de oamenii de știință ca un echivalent al Pământului foarte timpuriu.
Este singurul corp ceresc, pe langă planetă noastră, cunoscut pentru a avea râuri, lacuri și lichide pe suprafață să, deși acestea conțin hidrocarburi cum ar fi metan și etan, nu apă.
„Vizitarea acestei lumi misterioase a oceanelor ar putea revoluționa ceea ce știm despre viață în univers”, a declarat Jim Bridenstine, administratorul NASA.
„Această misiune ar fi fost de neconceput acum câțiva ani, dar acum suntem pregătiți pentru zborul uimitor al Dragonfly”.
NASA a spus că vehiculul ar avea opt rotoare și va zbura ca o dronă mare.
„În timpul misiunii sale de 2,7 ani, Dragonfly va explora medii diverse de la dune organice până la podeaua unui crater de impact în care a fost detectată apa lichidă și materialele organice complexe cheie pentru existența viații”, a declarat NASA într-o afirmație.
„Instrumentele sale vor studia modul în care chimia prebiotică ar putea să fi progresat și vor investiga proprietățile atmosferice de suprafață ale lunii, precum și rezervoarele subterane de lichid.
„În plus, instrumentele vor căuta dovezi chimice despre viața trecută sau existentă”.
Ambarcațiunea va ateriza mai întâi la dunele Shangri-La ecuatoriale, explorând regiunea în călătorii scurte înainte de a face zboruri cu 8 km mai lungi.
Se va opri pentru a colecta probe înainte să ajungă în final la craterul de impact Selk, unde există dovezi de apă lichidă, ale materialelor organice: o potențială tocană primordială.
Atmosfera lui Titan este făcută în cea mai mare parte din azot, cum ar fi și aPământului, dar este de patru ori mai densă. Norii și ploile sunt din metan.
Cea de-a doua cea mai mare lună din sistemul solar, Titan are o crustă groasă de gheață, sub care este un ocean care conține în principal apă.
În oceanul subteran ar putea trăi viața așa cum o știm noi, în timp ce lacurile și mările hidrocarbonate de pe suprafața lunii ar putea conține forme de viață care se bazează pe diferite chimi – sau corpul ar putea fi lipsit de viață.
Titan este de aproximativ 1,4 miliarde de kilometri de Soare, cu temperaturi de suprafață de aproximativ -179 grade Celsius și o presiune de suprafață cu aproximativ 50% mai mare decât Pământului.
