Adevărul te va elibera. Sunt poruncile ecleziaste. Minciuna ia prizonieri. Și câți confrați n-au căzut în păcatul slavei de inorogi? Agresivii sunt închinați la icoane false. Și de aceea, mirările colective necesită răspunsuri individuale.
Astăzi, asistăm neputincioși la recompunerea sferelor de influență ale lumii. Puterea aristotelică e decimată. Reprezentativitatea democratică – așa cum ne-a lăsat-o Republica lui Platon – este distrusă. Ordinea creștină e înlocuită de haosul progresist. Asistăm la cel mai agresiv atac asupra ființei. Trist este că mulți nu recunosc înregimentarea în hoardele Marelui Întunecat. Pentru că trebuiau să poarte și aceștia un nume, i-am definit simplu: idioți utili. Nefiind smeriți, compun o bandă de asasini mediatici. Distrug identități, batjocoresc elitele, aruncă hârdaie de lături pe cei care cred că binele e zidit în omul dumnezeiesc. Ei cultivă răul, cu o determinare luciferică. E timpul să fie deferiți justiției divine. Nu pedepsiți, ci degrabă îndreptați cu fața spre lumină.
Virtutea-l păzește pe om
Dumnezeu a făcut ca zilele din urmă să le petrec în preajma unor lumini ale spiritualității românești, departe de București, în inima Banatului, Voiteg, aproape de Ghilad, comună care mi-a dat nume.
”Revenim în Timișoara pentru a ne lua puteri, atunci când suntem prea slabi pentru asaltul final,” avea să spună Corneliu Coposu, când mergeam cu el în orașul revoluției.
Caut mereu adevărul ascuns în Infernul minciunii. Nu pentru a convinge, ci pentru a nu-mi pierde mințile.
Libertatea derivă de la Dumnezeu. Astăzi, adevărul este arestat. Dar cum să-l eliberăm din pușcăriile dogmatice ale post-adevărului? Părinții ne îndeamnă să fim smeriți. Dar cum poți fi altfel decât o majoritate compulsivă, înecată în voma dogmatismului arbitrar al corectitudinii politice?
Vor să ucidă îndumnezeirea din om. Asta e marea lucrare. Dar câți înțeleg resortul tensiunilor din civilizația euroatlantică? Mai știe cineva de ce Moise i-a plimbat patruzeci de ani pe evrei prin deșert? Că tablele lui au fost scrise pentru îndreptarea lumii? Ordinele derivă de la Dumnezeu și nu de la puteri arbitrare, care se războiesc împotriva noastră. Antihristul a luat mulți semeni prizonieri. Cum pot fi eliberați? Există vreo forță pământeană care să-i scoată din lagărul în care au intrat ca naivii?
Sigur.
Căutați binele zidit în oameni, nu vorbele falșilor profeți!
Mai știm pilda talanților? A semănătorului? Pe semne, că am uitat. De aceea trebuie să căutăm adevărul și tainele creștine. Sunt printre puținii care cred că doar regimentele Papei și heruvimii Constantinopolului mai pot elibera lumea din corsetul noii ordini mondiale. Dar cum să revină binele printre oameni, când răul nu e doar dogmatic, ci și precumpănitor?
Pentru a birui trebuie să dăm ascultare. A asculta, în canonul creștin ortodox, e o formă primordială de smerenie. La predica din fața altarului Bisericii ortodoxe din Piața Crucii, Părintele Nichifor a explicat, duminică, drept-credincioșilor, că virtutea îl păzește pe om. Dar cum să recapeți virtutea când ești încolonat în diviziile fariseilor?
citește și: Cum înțeleg timișorenii războiul
Înțeleptul părinte a explicat auditoriului, celor care mai dau încă ascultare, că Dumnezeu n-a distrus monștrii – așa cum se întâmplă în filmele de propagandă ale corectitudinii politice – ci i-a vindecat. Omul smerit nu poate vindeca, decât prin mijlocirea bisericii, singura punte către Dumnezeu. Și cum se vindecă o plagă socială? Prin rugăciune. ”Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”
Dar oare suntem pregătiți să readucem monștrii din Întuneric la lumină? Să le redăm celor goi întremătoarele veșminte ale adevărului?
Monștrii sunt creaturile minților umane
Recent, am asistat la protestele din fața guvernului. Îmbrânceli cu forțele de ordine. Distrugeri. Sudălmi. Dar cine i-a trimis în stradă? Disperarea sau Întunericul? Forțele diavolești sau promiscuitatea? Ca unul care cunoaște liderul mișcării indignaților, pot mărturisi că aceleași forțe care guvernează răul i-au învârtoșat gigelului, stare războinică.
E timpul dărâmării, e timpul zidirii, zicea Ecleziastul. Dar și al tăcerilor întremătoare, într-un vulcan de vorbe fără rost. Câți dintre noi mai ascultă tainele? Mai știu că ordinea socială derivă de la Dumnezeu, nu de la puteri malefice? Că în urma războaielor rămâne doar cenușa imperiilor.
Un singur împărat are întreaga putere. Împărăția lui Dumnezeu este veșnică. De ce să așteptăm a doua venire a Mântuitorului pentru a împarți lumea în drepți și nedrepți?
E timpul propriilor judecăți. Dar și al redobândirii virtuților. Cum? Prin smerenie și reluarea legăturilor cu Dumnezeu. Nu există altă cale de izbăvire.
Marea înarmare cu arsenalul lui Dumnezeu
A fi bun nu înseamnă a fi prost. Cel care înțelege are calea deschisă spre mântuire. Omul singur nu se poate elibera. Forțele răului sunt copleșitoare. Dar cum să lupți cu brațele goale? Simplu. Te înarmezi cu credință. Și dobândești virtuți neobișnuite.
Tâlharii de pe cruci au fost iertați, iar Isus Hristos i-a însoțit în Împărăția cerului. Cum de răii au fost mântuiți? Credinciosul nu vrea moarte ucigașului de ființe, ci doar îndreptarea lui.
Există puteri nebănuite în oastea credincioșilor. E timpul ridicării rugăciunilor, dar și al îndreptării coloanelor frânte. Căutați adevărul și veți fi liberi! Nu zic eu, ci sfinții părinți.
Vocile lumii
Părintele Nichifor
Biserica din Piața Crucii din Timișoara
”Vrăjmașul ispitește trupul. Omul singur nu poate birui. Are nevoie de veșmintele credinței și de puterea rugăciunii. Forța ucigașilor e mai mare decât a noastră. Putem lupta doar cu instrumentele date de Dumnezeu. Monștrii, întrupări cinematografice ale oamenilor întunecați, nu pot suporta lumina. Ei pot fi îndreptați. Să fim mijlocitorii vindecării lor! Cercurile de rugăciune pot mistui iadul din viața lor”, a spus părintele Nichifor în predica de duminică.
