Două românce au ajuns în prima finală de juniori a Wimbledon Under 14. S-au „bătut” între ele pentru cel mai prestigios trofeu al unei cariere de jucătoare de tenis. Sistemul nu le-a ajutat cu nimic. O recunoaște însuși antrenorul Gabriel Caloian, într-un interviu în “Gazeta sporturilor.” Fără a beneficia de ajutor de stat, trofeul suprem al tenisului a fost ridicat de o româncă din Buzău.
Ne aducem aminte cât de bucuroși am fost când în 2008, micuța Simona Halep câștiga titlul de la Roland Garros, în competiția dedicată junioarelor?
Susținerea tinerelor talente? Iată o cauză demnă. Ne-am bucurat când Virginia Ruzici, marea noastră campioană și câștigătoare de Grand Slam, a devenit antrenorul Simonei. Iată că recent, din păcate, fosta jucătoare numărul 1 din lume a renunțat la serviciile manageriale ale Virginiei.
Așa cum tinerii de bani gata visează să studieze în marile universități britanice, așa și juniorii din tenis să câștige un Wimbledon. Chiar și la U-14, izvorul viitorilor campioni. Băgăm o motivațională? N-are rost! Tenisul nu se învață la cursurile de dezvoltare personală.
„Alexia nu e un produs al sistemului din România”
E un vis greu de pus în operă. Dar Alexia Tatu (14 ani) și Andreea Diana Soare (15 ani) au reușit imposibilul. Să întreacă cele mai bune junioare de pe planetă și să realizeze o nouă premieră în tenisul românesc. Două românce în finala de la Wimbledon.
Iată că poporul român, înfrânt la jocurile pe echipe, are inimaginabile resurse la sporturile individuale. Ne-am bucurat că politrucii au reușit să-l remarce pe David Popovici, dar bucuria a durat cât un oftat. N-au făcut nimic pentru a pune bazele unui sistem de performanță sportivă, o cale lesnicioasă de a reda românului stima de sine, adică mândria că aparține unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Alexia devine astfel a treia jucătoare din România care câștigă un trofeu de Grand Slam de juniori, după Mariana Simionescu, în 1974, la Paris și Simona Halep, în 2008, tot în capitala Franței.
Acensiunea Alexiei e fantastică. De la vârsta de opt ani e invincibilă. Se poate spune că Alexia este un succes al programului ministerului educației “Școala, altfel.” Pentru cei care nu știu, mini vacanța de primăvară eliberează copiii de presiunea învățatului din iarnă. Îi scoate la iarbă verde.
N-a jucat niciodată pe iarbă (pentru că nu a avut unde n.a.). Și a ridicat trofeul dedicat vârstei. „Alexia nu e un produs al sistemului din România” – recunoaște cu mâhnire antrenorul ei.
De șase ani, Alexia n-a avut gustul înfrângerii
Câți români au mai reușit performanțele Alexiei Tatu? E invincibilă de peste șase ani. Este o elevă de nota zece a Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău. Nu e meritul lui Marcel Ciolacu, da de unde… El nu știe cum se ține un stilou în mână, darmite o rachetă de tenis, nu din aia balistică.
Presa locală ne informează că Alexia Tatu a terminat clasele primare cu nota 10. A fost și Miss Bobocel, încă de pe vremea când colegii ei nici nu știau că ea frecventează dreptunghiul de ași.
Are două camere pline de trofee. Doar presa sportivă a remarcat-o. Pentru cealaltă, pauză. Va fi interesantă pentru UM-urile de presă, doar când va câștiga un Grand Slam la seniori. Așa-i în tenis, vorba lui Toma Caragiu.
Andreea Soare din Medgidia face zilnic 80 de km pentru a se antrena
Cu nimic mai prejoas, Andreea Soare, finalista de anul acesta de la Wimbledon Under-14, provine de la CS Medgidia (antrenor, Andrei Baciu). Merge zilnic la Constanța pentru antrenamente. Dus-întors, 80 de km. Primarul Valentin Vrabie nu s-a gândit că e nevoie de o bază de antrenament, fiind cunoscut de o țară întreagă ca specialist în hărțuiri. Mai nou, a devenit și penal.
Andreea e născută la Medgidia și ocupă numărul 1 în clasamentul național al categoriei de vârstă 14 ani. Acest turneu al junioarelor U-14 a fost organizat în premieră la Wimbledon, iar în istorie se va consemna că prima ediție a fost câștigată de către o româncă.
Deși au fost adversare pe terenul de tenis, Alexia Ioana Tatu și Andreea Diana Soare s-au comportat ca două siameze. Înaintea finalei U-14 (prima din istoria de o sută de ani a Wimbledon-ului), s-au antrenat împreună, au mers împreună spre vestiare, au ieșit împreună pe teren.
În final, Alexia, cu o gentilețe demnă de vreun campion olimpic legendar, a spus că ar împărți în jumătate trofeul.
Nu ne mai vindecăm. Luptăm Teleleu-tănase doar pentru cauze străine
De ce românii sunt mari performeri încă de mici la sporturile individuale, iar la cele pe echipe sunte praf? Am mai explicat motivul acestui ultim deranj. Nu avem o strategie națională de dezvoltare a sporturilor pe echipe. Succesele sunt individuale, pentru că părinții și antrenorii fac eforturi uriașe pentru creșterea viitorilor campioni.
citește și: Cum alegi factorul de protecție solară?
I-a întrebat vreun reporter român pe părinții Simonei Halep cum au reușit să împrumute cei 300.000 de Euro, pentru a asigura devenirea fiicei lor? Părinții Biancăi Andreescu au emigrat în Canada doar pentru o viață mai bună oferită copilului. A fost antrenată acolo tot de către un român. A câștigat anul trecut finala de la US Open.
Cu antrenori dedicați, poți merge până la capătul lumii
Părinții Alexiei copiază modelul Halep de educație și de creștere. Mama Alexiei deține o casă de amanet, în timp ce tatăl ei este jandarm. La fel ca părinții lui David, învață regulile performanței. Antrenorul ei, Gabriel Caloian, se ocupă și de găsirea surselor de finanțare (Federația de Tenis n-a dat un leu, mărturisește el). O deplasare la Londra costă între 15.000-20.000 de Euro.
Lăstarii talentați n-au niciun sprijin de la stat. Nicio rădăcină tămăduitoare nu este oferită părinților. Efortul financiar, pentru o carieră de Grand Slam, este uriaș.
Politrucii sunt pregătiți doar să facă poze, când micuțele sunt deja consecrate. Ăsta e blestemul, nu numai al sportului, ci și al civilizației române de a avea slugi inepte ale Marelui Occident, care n-au știut niciodată de ce Regele spartan și-a trimis sora să concureze la primele jocuri olimpice din Antichitate. De ce? Pentru a le arăta grecilor că banii contează, nu excelența.
Performanța se naște unde există poftă de muncă și resurse financiare. Cine s-ar trezi ca David Popovici înaintea cocoșilor?
Sperăm că Andreea și Alexia vor fi noile noastre eroine!
Vocile lumii
Cynisca – prima femeie la Jocurile Olimpice din antichitate
“Deşi doar bărbaţii aveau dreptul de a participa la jocurile olimpice, există şi femei care au câştigat această competiţie, dar ele erau doar proprietarele carelor câştigătoare, ele nefiind prezente la eveniment. În anul 170 d. Hr. Pausanias (6.1.6, 5.12.5) a văzut monumentul victoriei femeii spartane, Cynisca, despre care ne vorbesc şi Plutarch şi Xenophon, ea câştigând la cursa de care cu patru cai, prima dată în 396 î.Hr. şi apoi în 392 î.Hr. Cynsica a fost sora regelui spartan Aegesilaus. El a convins-o să participe la cursă, pentru a transmite o lecţie tuturor grecilor că tot ce era necesar pentru câştigarea unei întreceri de cai erau banii şi nu excelenţa,” notează revista Historia.ro
