Germania se confruntă cu o accelerare bruscă a crizei gazelor. O scădere de 60% a livrărilor rusești de la începutul lunii iunie amenință să arunce cea mai mare economie europeană într-un șoc economic sever. Însă răspunsul confuz al Berlinului la ultima mișcare a Moscovei, ezitările sale în materie de politică energetică și încercările sale de a întârzia impactul creșterii prețurilor la energie asupra economiei riscă să înrăutățească situația, scrie Reuters.
Oricare ar fi cauzele sale controversate, încetinirea bruscă a livrărilor contractuale ale Gazprom a forțat Berlinul să declare starea de urgență. Ministrul Economiei, Robert Habeck, lider al Partidului Verzilor, a ordonat o utilizare sporită a cărbunelui, foarte poluant, în centralele electrice. Între timp, ministrul liberal de finanțe Christian Lindner a sugerat amânarea închiderii planificate pentru acest an a celor trei reactoare nucleare rămase în țară, pentru a ajuta la absorbția șocului. El a fost contrazis prompt de consilierii cancelarului Olaf Scholz.
În prezent, Germania se află puțin sub obiectivul său de stocare a gazelor, cu o capacitate de 59% restabilită din iarnă. Ea își propune să ajungă la 90% în decembrie, chiar înainte de sezonul rece. Ultima întrerupere a președintelui rus Vladimir Putin pune acest obiectiv sub semnul întrebării.
Dependența Germaniei de gazul rusesc s-a redus deja în ultimele luni. Doar 35% din importurile sale de gaze provin de la Moscova, față de 55% înainte de războiul din Ucraina. Dar, în cel mai pesimist scenariu, o întrerupere totală a livrărilor Gazprom către această țară ar putea totuși să declanșeze o lovitură de până la 220 de miliarde de euro în 2022 și 2023, adică 6% din PIB-ul din acest an.
Criza aruncă o lumină dură asupra politicii economice a guvernului de coaliție. Berlinul a decis în această săptămână să treacă la modul “alarmă” al răspunsului său de urgență la criza gazelor. Dar a refuzat să permită producătorilor de energie să transfere prețurile mai mari la energie către consumatorii industriali și gospodării, lipsindu-se astfel de un stimulent puternic pentru reducerea consumului.
Guvernul ar putea face un lucru rezonabil și să lase semnalele de preț să funcționeze, folosindu-și în același timp bugetul pentru a iniția transferuri către gospodăriile cu venituri mai mici sau către întreprinderile mici și în dificultate. Dar aderența sa dogmatică la o disciplină bugetară strictă, chiar și în mijlocul unei crize majore, ar putea să-l împiedice să facă acest lucru. Germania era deja pe cale să aibă una dintre cele mai scăzute rate de creștere și cele mai ridicate rate de inflație din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
