Un țar deghizat în suveranist și un globalist deghizat în progresist – ce combinație absurdă, demnă de Beckett! Vladimir și Estragon așteaptă fiecare câte un Godot, dar nu cu mult diferit unul de celălalt. Franța își face jocul ei duplicitar dintotdeauna: Crimeea e departe, iar până să ajungă rușii la Paris, trebuie să treacă prin Berlin – ceea ce nu mai muncește. Așadar, Pașol na turbinka! s-a preschimbat în Entrez en Europe, s᾽il vous plaît!
La București, numiții Maxicron și Minicron așteaptă și ei un Godot din aceeași „familie“ putinistă. Ori unul, ori altul, ori amândoi, nu-i exclus să se fi dat în leagăn în curtea Direcției I (ciozvârtă de extracție nu alta decât NKVD-istă), drept pentru care ar fi taman buni de președinți sau prim-miniștri, în timp ce adulții care s-au dat în bărci în aceeași curte sunt excluși farmazonic de la împărțeală. Păi nu e drept. Ar trebui incluși și pionierii, și preșcolarii cu biberon. De altfel, la nivelul Alianței USR-PLUS, cunoscută în publicul autohton și în Diaspora drept Alianța Speranței, se aude că se pregătește chiar o schimbare în statut, care să spună clar, fără ocolișuri, că doar puștii care au semnat cu Securitatea înainte de ᾽90 au voie acum, după trei decenii, să ocupe posturi în administrația înaltă română.
Asta ca să ne luăm de orice speranță. Se va confirma astfel – pe de o parte – că aceste două partide de intelligence au o frumoasă pepinieră, cu resurse umane nebănuite și nesecate, adevărate vlăstare care se înalță în piscul datoriei lor, și – pe de alta, dacă mai era nevoie – că Securitatea e-n toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare.
În același timp, Diaspora inert-hipnotic-anesteziată, care e peste tot și nu e nicăieri, face (sau găzduiește) scandaluri sub motiv că nu e lăsată să voteze, dar se lasă anexată politic, cauționând de la mii de kilometri distanță mitinguri de protest. Românii din străinătate nu izbutesc deocamdată – când mai sunt câteva săptămâni până se închide sesiunea – să strângă mai mult de circa 8.000 de înscriși în registrul votului prin corespondență. Adică, pe de o parte, țipăm că vrem să votăm, pe de alta – ne dăm înapoi, ca pisica, de la o formă civilizată, comodă, fără risc de scandal. Apare iarăși absurd. Ce se așteaptă de la Godot? Cumva indicații de la București – dacă să se mai iște sau nu scandal, în funcție de cum „merge“ votarea în țară?
Mitingul din 10 august a fost un fiasco. Singurul lui merit este că ne-a dezvăluit dedesubturile mitingului celălalt, de anul trecut. Dacă Jandarmeria ar fi făcut și atunci filtre la început și ar fi oprit cuțitarii și cărătorii de fecale să intre în Piața Victoriei, poate n-am fi avut provocările și deturnările pe care le-am avut. Oricum, de multă vreme, se impune o documentare simplă, care nu mai vine: dintre asociațiile ce sunt prezente în Diaspora, câte și care au participat? Ar fi un demers elementar pentru a ne lămuri odată cât de reprezentative sunt aceste mitinguri și cine manipulează sigla Diasporei. Dar nici presa, nici Guvernul nu reacționează. Îl așteaptă pe Godot.
Nu e singurul sindrom de anestezie letargică în care înoată PSD. Un partid care n-are un sistem de numărare paralelă a voturilor este un partid încremenit în așteptare și în propria admirație, care a pierdut contactul cu realitatea. Referendumul pentru familie a fost pierdut și nimeni – nici PSD, nici ALDE – nu s-a sinchisit. Nimeni nu i-a oprit pe marii specialiști în Drept Șerban Nicolae, Florin Iordache și Eugen Nicolicea de a reformula aproape fiecare rând din Codul Penal, acțiune nebunească (dar și de o prostească infatuare), care normal că a speriat pe toată lumea. Inclusiv Curtea Constituțională, căreia cazul Caracal i-a venit ca o mănușă, furnizându-i (după șase amânări angoasate) alibiul perfect de a arunca totul la coș. Adăugați-i și pe Fifor și Birchall, ajunși prizonierul Poliției și, respectiv, al Procuraturii, și pe Orlando, ajuns prizonierul pensionarilor speciali și al bugetarilor-căpușe – și aveți imaginea degringoladei. În loc să călărești tu sistemul și să-l asanezi, sistemul te călărește el pe tine, totul pe spinarea cetățeanului buimac, care nu mai știe încotro s-o ia, ca o găină beată. Și-atunci, cum să nu scazi sub 20 la sută? Toate aceste absențe se răzbună. Așteptându-l pe Godot, ajungi sigur în Opoziție, sau ieși din politică, sau intri chiar în pușcărie, după caz.
Momentul adevărului este iminent. Ce se va întâmpla după spargerea coaliției prezente? Răspunsul scurt este că se va forma o coaliție viitoare. Dl Ponta lucrează pe mai multe fronturi. Dacă PSD îi mai dă mult cu piciorul, se va întări și mai tare. Este singurul fost președinte PSD care a revenit în joc. Problema lui este că are o oaste cam de strânsură. Și el este un fel de prizonier – cel puțin al subordonaților de partid, care-i suflă în ciorbă și înjură și-n stânga, și-n dreapta, la nimereală. Dacă la dl Tudose nu ne miră, tipologia personajului fiind mai curând de șef de autogară, ne-a surprins izbucnirea de pechinez fără lesă a lui Daniel Constantin. Băiețelul acesta se juca prin țărână când Tăriceanu era ministru – și-acum îi sare la beregată. La fel și Banias, un alt ilustru necunoscut. Învață oul pe găină. Iarăși e absurd. E-adevărat, toți au fost dați afară fie din PSD, fie din ALDE, e explicabil acum că-i înjură la greu pe Dăncilă și Tăriceanu, dar politica nu se face cu glandele. Cu asemenea specimene prin preajmă, Ponta are viață grea în acțiunea de a forma – împreună cu ALDE – un nou pol de putere parlamentară. Poate și el regretă că le-a dat atâta nas. Tudose europarlamentar sună ca dracu᾽!
Cât despre PSD, ar trebui să conștientizeze,măcar în ceasul al doisprezecelea, că stânga – de una singură – nu poate să guverneze în România. Godot, de data asta, nu vorbește maghiara. Poate germana. Iar dna Dăncilă, da, îl așteaptă pe Godot. Dacă va rămâne prim-ministrul unui guvern minoritar, atunci Godot există, fără îndoială, iar premoniția noastră dintr-un articol anterior, când am semnalat perspectiva unui posibil aranjament secret între palate, se va adeveri. Căci pentru a-l devansa pe Maxicron Barna și a intra în turul doi (unde este programată să i se livreze pe tavă, cu arme și bagaje, președintelui en-titre), dna Dăncilă trebuie negreșit să rămână la guvernare. Și nu poate rămâne la guvernare fără ajutorul dlui Iohannis. Dacă pică de la guvernare, atunci dna Dăncilă nu mai are nicio șansă să iasă din turul întâi și Barna intră sigur în turul doi, unde emoția generalizată grefată pe fanatismul schimbării cu orice preț se va întoarce împotriva președintelui și-l va pierde. E un mecanism simplu, dincolo de orice vacarm de operetă.
Până la urmă, toți acești cântăreți chei își vor pierde vocea în istorie. Căci pe scena politică românească nu e vorba, de fapt, de Godot, ci de un alt părinte al absurdului, născut român, decedat francez. Piesa care se joacă este „Cântăreața cheală“. Iar fiecare perucă menită s-o cosmetizeze nu poate s-o transforme decât într-o paiață și mai hidoasă.
