După cel de-al doilea război mondial a început o perioadă de refacere a economiilor distruse iar deja la începutul deceniului al şaselea se putea vorbi despre economii superdezvoltate în Europa (Germania Federală, Franţa), apăruse un progres tehnologic important (sistemele electronice, energia nucleară, automatizarea şi robotizarea producţiei) şi cuceriri ştiinţifice (cosmosul, “stăpânirea naturii”). Fiecare an aducea ceva în plus, bunăstarea creştea în anumite zone, oamenii erau optimişti în ceea ce priveşte viitorul, capitalismul era în floare. Odată cu această dezvoltare economică au apărut şi schimbări fundamentale în stilul de viaţă, toate oglindite în artă. Şi totuşi…semnele de împotrivire faţă de acest sistem, în care banul şi profitul erau (şi sunt) motorul de dezvoltare, partea spirituală era dată la o parte, nu s-au lăsat aşteptate iar protagoniştii au fost tinerii, în special cei din campusurile universitare.
Generaţia beat
Deja pe la sfârşitul deceniului cinci apăruse fenomenul beatnik (generaţia beat), persoane care nu mai doreau să respecte regulile sociale încetăţenite, vechile cutume, oglindite în special în literatură şi cinematografie sub numele de “tinerii furioşi”.Apogeul s-a manifestat în special în Europa Occidentală, mişcările de protest din Franţa (cele din mai 1968 ducând la căderea guvernului condus de mareşalul De Gaulle), Anglia şi Germania Federală, luând mare amploare şi desfăşurându-se sub forma unor adevărate bătălii de stradă şi distrugerea totală a clădirilor unor universităţi (cum a fost cazul Universităţii din Frankfurt), în care protestanţii făceau baricade din pietrele scoase din caldarâm. Evenimente de la concerte de muzică rock în care băieţi îmbrăcaţi cu bluejeans şi jachete din piele distrugeau şi demolau tot ce le stăteau în cale era un fapt des întâlnit în acele zile. Artele – muzica, literatura, filmul şi pictura, au reflectat puternic aceste aspecte ale tinerilor din acele perioade. Titluri de cărţi şi apoi filme ca Priveşte înapoi cu mânie ( carte John Osborne) sau Singurătatea alergătorului de cursă lungă stau mărturii ale acelei perioade, precum şi actori ca Richard Burton, Tom Courtenay sau James Dean. Este interesant că şi filmul considerat a fi cel mai bun din toate timpurile din România, Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1968) se încadrează în această mişcare. De altfel, la două săptămâni de la lansare, filmul a fost interzis de către autorităţile comuniste de atunci.
Apariţia fenomenului hippie
Apoi, o parte din idei au fost moştenite de fenomenul hippie (răspândit în special în Statele Unite, dar nu numai), mișcare de protest a tineretului împotriva societății materialiste occidentale. În acest caz nu mai era vorba despre proteste violente (cu toate că aici, autorităţile au deschis focul asupra tinerilor care se baricadaseră în campus, în urma căruia câţiva studenţi au fost ucişi), sloganele fiind pace şi iubire. Cuvântul „hippie” vine de la „hipster”, care descrie în principal filozofia tinerilor beatnik care s-au “mutat” din oraşele Europei Occidentale în SUA, San Francisco fiind considerat un fel de capitală hippie.
Inspirat din cultura hindusă, hippie erau total nonconformişti, susținători ai socialismului (acest lucru nu trebuie să surprindă, în anii ’60 toată intelectualitatea franceză era de stânga, de exemplu, iar comunismul era îmbrăţişat în mai toată America Latină), adepți ai păcii, cu un comportament de a te simţi liber, a nu te lăsa oprimat de sistem, a trăi în mijlocul naturii despuiat de toate obiceiurile şi îndatoririle sociale şi familiale şi de a-ţi procura de aici mijloacele de subzistenţă.
Ken Kesey, scriitorul devenit celebru cu cartea “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, a realizat o punte între generaţia beat şi mişcarea hippie, făcând şi o intensă propagandă a acesteia din urmă şi a consumului de LSD. Cu bani câştigaţi în urma publicării cărţii de succes, a achiziţionat o fermă în California şi, împreună cu alte persoane, duceau o viaţă liberă de orice convenienţă socială, produceau şi consumau droguri. Cu un autobuz de şcoală pictat psihedelic a mers din oraş în oraş, din California până la New York, în anul 1964, împreună cu grupul de oameni ce adoptaseră modul de viaţă hippie, promovau consumul şi chiar comercializau LSD. În grupul menţionat se afla şi un cunoscut chitarist din trupa Greatefull Dead, Neal Cassady. Este de reţinut că, la acel moment, consumul de LSD nu era interzis în Statele Unite, nefiind considerat drog şi nefiind probată adicţia sa. Este deasemenea interesant faptul că, după relativepuţin timp, piesa Lucy in the Sky with Diamonds, de pe discul Sergent Peppers (Beatles, 1967, considerat cel mai bun disc rock-pop al tuturor timpurilor) a fost interzisă la difuzare în Marea Britanie prin simplul fapt că înşiruirea iniţialelor cuvintelor principale din titlu era LSD!
