Legea insolvenţei persoanelor fizice pare a fi din ce în ce mai mult soluţia acceptată de clasa politică la criza creditelor în franci elveţieni. Măsura este nedorită de bancheri şi de BNR, însă, odată promovată, va scoate din ananghie nu doar titularii creditelor în franci ci şi oricare alţi debitori aflați în dificultate.
Afirmaţiile din ultimele zile potrivit cărora românii sunt lipsiţi de educaţie financiară, dovadă fiind angajarea de către aceştia de credite denominate în franci elveţieni, nu stau în picioare. Practic, principalul dator în monede exotice, categorie în care este inclus şi francul şi care desemnează monedele cu evoluţie imprevizibilă, este statul.
Potrivit Ministerului de Finanţe, în luna octombrie 2014 datoria publică guvernamentală exprimată în franci elveţieni se cifra la echivalentul a 72 de milioane de lei, după ce a atins un maxim de 600 de milioane de lei în 2003, cu câţiva ani înainte ca acest tip de credite să explodeze în rândul persoanelor fizice. Situaţia este mult mai critică în ceea ce priveşte datoria în yeni japonezi. Norocul statului este că deocamdată moneda asiatică slăbeşte. Statul are de restituit echivalentul în yeni a 2 miliarde de lei, după un maxim de 2,5 miliarde lei atins în 2011. “Sursa datoriei în monede exotice o reprezintă reglările de plăţi cu diverşi parteneri şi nu emisiunile de obligaţiuni ,care s-au făcut până în prezent doar în euro şi dolari SUA”, explică economistul Aurelian Dochia.
Austriecii, înglodaţi în creditele exotice
A doua chestiune care infirmă discuţiile privind educaţia financiară a românilor este ponderea mică a creditelor în franci elveţieni în România, în comparaţie cu cea din Ungaria, Polonia, Croaţia sau Austria. Românii au fost needucaţi financiar în măsura în care au fost şi polonezii, austriecii sau alţi cetăţeni din UE. În aceste ţări boom-ul creditelor în monede exotice a fost mult mai timpuriu. Numărul redus al persoanelor ce deţin astfel de credite în România (aproximativ 75.000) este argumentul suprem pentru oficialii BNR pentru a nu reglementa în nici un fel situaţia, lăsând debitorii la voia bancherilor. Potrivit băncii centrale a Austriei, la finele anului 2007, în zona euro suma creditelor denominate în moneda elveţiană era de 238 miliarde franci, în timp ce în celelalte ţări ale UE era de 122 miliarde franci.
Soluţia corectă?
Trebuie semnalat că în nici o ţară banca centrală nu a intervenit pentru a ajuta debitorii în franci elveţieni până când guvernul ţării respective sau clasa politică nu a pus presiune pe banca centrală şi pe bancheri. Miza discuţiilor priveşte partea care suportă costurile, pierderile, spune Aurelian Dochia. “Există soluţii de repartizare către debitori, către sistemul bancar şi apoi către deponenţi sau către stat. De regulă, când se repartizează pierderea statului toată lumea este mulţumită”, spune el. Ţările din regiune au ales, de la caz la caz, diferite soluţii.
Ungaria. Guvernul Orban a forţat băncile să suporte cea mai mare parte a şocului valutar, implementând un mecanism prin care împrumutaţii pot rambursa creditele la un curs fix, mult sub cel al pieţei.
Polonia. Guvernul ar putea să îi sprijine pe cei care au credite ipotecare în franci elveţieni, în condiţiile în care cursul de schimb valutar se va menţine la peste 4 zloţi pentru un franc, a declarat luni vicepremierul polonez, Janusz Piechocinski, transmite Reuters.”Dacă francul va rămâne la nivelul actual pentru multă vreme, atunci va trebui să ne gândim la un plan de sprijin”, a declarat Piechocinski.
România. Nici una dintre măsurile de mai sus nu este dorită de către Guvern sau BNR. Nici BNR, nici Guvernul nu par a avea vreo intenţie, vreun sentiment de obligaţie sau motivaţie în direcţia unei intervenţii. “Nu e ceva care ţine de un partid, de un Guvern. E vorba despre economie de piaţă, despre diverse instituţii publice şi private care au responsabilităţi. Spre deosebire de cei care vor să câştige capital politic prin demagogie, eu cred că asemenea măsuri nu se pot face decât după ce discuţi şi ai opinia specialiştilor că sunt fezabile”, spune premierul Ponta.
Insolvenţa personală, soluţia finală?
Ziua de ieri a marcat noi evoluţii în direcţia soluţionării crizei creditelor în franci, fără a se fi ajuns la un consens şi fără ca BNR să fi dat vreun semn că şi-a schimbat poziţia de neintervenţie. Mai precis, pe lângă variantele anterioare vehiculate public, precum electorata, îngheţarea cursului de schimb franc-leu la un plafon impus administrativ, micşorarea dobânzii pe o anumită perioadă de timp sau conversia creditului în lei a apărut şi propunerea de a fi adoptată legea insolvenţei personale. PNL cere convocarea în sesiune de urgență a Parlamentului pentru adoptarea legii insolvenţei persoanei fizice, ”singura reglementare” care poate ajuta, în contextul creșterii francului elvețian, a spus ieri Alina Gorghiu, copreşedinte al PNL. Potrivit ei, aceasta este singura reglementare care poate proteja clientul de executarea silită. Victor Ponta pare a avea o atitudine ambiguă. În calitate de politician, respectiv lider al PSD, el susține demersul PNL de convocare în sesiune de urgență a Parlamentului pentru adoptarea legii insolvenţei persoanei fizice, în contextul creșterii francului elvețian. Premierul Ponta însă crede că soluția trebuie găsită direct în urma discuțiilor dintre împrumutați și bănci.
Deşi BNR s-a împotrivit în mod constant măsurii, beneficiind în această privinţă de sprijinul FMI, acordul clasei politice ar putea constitui un factor de presiune suficient de mare pentru promovarea măsurii. Potrivit Hotnews.ro, care citează surse parlamentare, conducerea BNR, a Ministerului de Finanţe, reprezentanţi ai comunității bancare și ai consumatorilor vor fi audiați de Comisia pentru Buget a Camerei Deputaţilor.