Dick Rowe, directorul Decca Records, în 1962: „Trupa de chitariști e pe ducă…The Beatles nu mai are niciun viitor în showbiz.”
James Bond, agent secret, în Godfinger (1964). Bond i-a spus lui Jill Masterson că „a bea Dom Perignon ’53 la o temperatură mai mare de 38 de grade e la fel de neplăcut cu a asculta The Beatles fără căști de protecție fonică.”
Noel Coward, compozitor și interpret britanic, despre un concert Betles din 1964: „Niște șmecherași fără maniere… Gălăgia era asurzitoare, n-am putut auzi nimic din ce au cântat, nici versuri, nici note, doar vacarmul care îți spărgea timpanele.”
William F. Buckley, scriitor american, în 1964: „The Beatles nu sunt buni de nimic. Ar fi un sacrilegiu să spun orice altceva decât că sunt groaznici. Sunt atât de oribili, de afoni și de insensibili la magia artei, încât îi putem considera pe drept cuvânt capete încoronate ale anti-muzicii.”
Newsweek Reviewer, 1964: „Din punct de vedere muzical sunt aproape un dezastru; zgomotul chitărilor lor n-are nicio legătură cu ritmul, armonia și melodicitatea. Versurile lor (întrerupte din când în când cu ciudatele strigăte: yeah, yeah, yeah!) sunt o catastrofă, un amalgam fără noimă de sentimente romantice numai bune de Valentine Day.”
David Susskind, realizator Tv din Statele Unite, în 1965: „Cea mai respingătoare trupă pe care am văzut-o vreodată.”
David Keenan, scriitor și critic muzical: „Favorita mea e Yoko Ono; fără influența ei, nu cred că va exista vreo piesă Beatles pe care să o pot asculta.”
Michael Deacon, critic muzical, Daily Telegraph: „Love Me Do… O piesă siropoasă și banală, numai bună de testat practica muzicală a unor elevi de școală primară.”
O critică Amazon.com: „Acum am cumpărat CD-ul și nu înțeleg de unde tot entuziasmul ăsta. Profesorul meu mi-a vorbit mereu despre Beatles, dar n-au nici un talent. Verișorul meu Rodney compune piese mult mai bune decât clovnii ăștia. Cred că ar trebui să își remixeze piesele cu 50 Cent sau Snoop, abia atunci vor avea fani care să-i aclame.”
