Se discută demult despre intenţia lui Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, de a lansa un program de relaxare monetară cantitativă, după modelul exersat în criză de americanii de la Federal Reserves. În limbajul criptic al bancherilor centrali, Mario Draghi lăsase să se înţeleagă din primăvara acestui an că zona euro are nevoie de un program monetar care să-i stimuleze creşterea economiilor. Fie că a vrut să atenueze efcetele speculaţiilor despre un eventual Grexit, fie că Banca centrală a Elveţiei i-a strând mâna cu uşa, sau, mai degrabă, că primise ştampila de bună parctică monetară de la Curtea Europeană de Justiţie-, momentul ales de Draghi pentru lansarea programului a venit în miezul unei săptămâni încinse. Acest gest vine prea tîrziu pentru o zonă euro sleită, deci nu va avea efectele scontate, sau este prea îndrăzneţ, deoarece sfidează prudenţa cerută de Germania? Depinde de perspectivă.
În esenţă, programul lui Draghi presupune că BCE va cumpăra lunar obligaţiuni emise de guvernele din zona euro şi de instituţiile europene în valoare 60 de miliarde de euro. Exerciţiul va dura 18 luni, cu începere din martie, va continua până în septembrie 2016 şi va presupune o injecţie de 1,14 miliarde de euro în piaţa europeană. Programul se poate extinde până când BCE observă că inflaţia ajuns la "sub, dar în apropierea unei inflaţii anuale de 2% pe termen mediu", potrivit obiectivului major al BCE, anume ţintirea inflaţiei. Această nuanţare a lui Draghi arată că programul nu are de fapt un termem limită, fiind flexibil şi leagă eforturile de expansiune monetară de ţintirea inflaţiei.
