Entanglementul cuantic este un concept din mecanica cuantică și care s-ar putea traduce grosier prin ,,încurcătură complicată". Mai concret, e ca atunci când avem două fire subțiri de ață, foarte lungi care se încurcă atât de rău încât nu le mai poți despărți dar asta nu înseamnă că sunt coagulate într-un singur fir subțire. Imaginați-vă acum că în loc de acele fire de ață avem unde cuantice generate de fotoni. Ce s-ar întâmpla în acel moment ? Este întrebarea de la care au plecat mai mulți cercetători de la un institut de cercetări fotonice din Glasgow, Scoția, potrivit endgadget.com și care au făcut o descoperire remarcabilă.
Cercetările asupra entanglementului cuantic au început în urmă cu patru ani la o universitate din Olanda, dar recent s-a descoperit că dacă procesoarele s-ar construi în formă de buclă, viteza datelor de procesare ar crește cu peste 50 de ori față de viteza de calcul din prezent.
S-a descoperit de exemplu că în cazul în care un foton interferează cu unda cuantică a altui foton se produc reacții la nivel de entanglement nebănuite până astăzi. Astfel, dacă forma procesoarelor ar fi în formă sferică, s-ar putea face computerele să devină super-rapide și comunicații nelimitate la nivel de spațiu fizic.
Stările cuantice a două sau mai multe obiecte fizice entanglate sunt legată între ele în așa fel, încât un obiect separat nu mai poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate.
De exemplu, mecanica cuantică declară că spinul unui obiect cuantic este nedeterminat, atâta vreme cât nu se intervine fizic pentru a-l măsura. Măsurarea stării cuantice a unui număr de particule duce la un rezultat impredictibil, pentru care într-o serie de măsurări la o jumătate din ele rezultă spinul în sus, iar la cealaltă jumătate spinul în jos.
Dar dacă aceleași măsurări se fac cu particule entanglate, rezultatele sunt total predictibile. Când se măsoară starea a două particule entanglate, dacă starea uneia din ele este de exemplu cu spinul-sus, starea celeilalte particule este întotdeauna cu spinul-jos, indiferent de distanța dintre ele. Pentru a explica acest gen de rezultate au fost inventate teorii ca teoria variabilelor ascunse.
Variabilele ascunse ce descriu una din particule ar trebui să se schimbe instantaneu în momentul măsurării proprietăților particulei cuplate (entanglate). Fenomenul de colapsare a funcției de undă dă impresia că actul de măsurare a unui obiect influențează instantaneu pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid.
Primele experimente au fost realizate cu succes la Universitatea de Studii din Pavia, Italia, unde cercetătorii au dezvoltat un emițător minuscul, care ar putea pompa fotoni entanglați (încurcați la nivel cuantic) într-un cip de siliciu obișnuit. Dispozitivul, care folosește o formă de inel emite lumină fotonică de doar 20 microni diametru.
Producătorii de cipuri, dacă ar fi interesați de inovație, ar putea proiecta procesoare de doar 14 nanomicroni dar forma lor ar fi circulară și ar fi și mai complicat de realizat pe scară industrială.Această descoperire nu va schimba peste noapte semiconductorii din prezent, dar, în viitor, există varianta ca tehnologia să fie implementată pentru smarthone-urile cu ecran curbat.
