Ce perspective are o potențială Mișcare Macovei?

Nu pot crește în spațiul autohton două mișcări politice concurențiale, pe același culoar, una în jurul lui Traian Băsescu și o alta în jurul Monicăi Macovei. Ele fie vor converge într-o formulă unitară, fie una dintre ele, poate ambele, se vor dezagrega.

În ciuda scorului sub așteptări, nucleul dur al grupului de sprijin al Monicăi Macovei pro­movează în continuare ideea unei mișcări po­litice care să valorifice curentul de sprijin coa­gulat în jurul candidaturii ei la prezidențiale. Problema nu e doar că a devenit clar că seg­mentul antisistem dispus să se implice activ joacă un rol marginal în societate, ci și că grupul în sine e destul de eclectic. Pe termen scurt, într-o campanie de câteva luni, asta nu se vede. A pre­valat antipatia masivă față de actuala clasă politică, în ansamblul ei. Asta complică destul de mult și analiza privind transferul voturilor în turul doi. Chiar dacă Monica Macovei va da o re­comandare de vot pro-Iohannis, e foarte pro­babil ca segmentul virulent antisistem din cei circa 400.000 de alegători ai săi, acela care vede un rău generalizat în toată clasa politică, să nu vină la vot. Singura necunoscută e doar dimensiunea acestuia.

Partizanii Mișcarea Macovei speră să atragă o parte importantă din așa-numitul electorat „bă­sist“. Realitatea de pe teren e însă mai com­plicată decât par să realizeze avocații pro­iectului, care tind să ignore o serie de pro­vo­cări majore. Prima observație este aceea că nu trebuie confundat scorul dezamăgitor al Elenei Udrea cu sprijinul pen­tru Traian Băsescu. O parte importantă dintre cei care au preferat-o pe Monica Macovei sau pe Klaus Iohannis Elenei Udrea nu s-au despărțit de­fi­nitiv de Traian Băsescu, chiar dacă nu au agreat sprijinul său pentru candidatul PMP. Ei știu foarte bine că, în ciuda retoricii de campanie, fără im­plicarea președintelui nu am fi vorbit astăzi, așa cum vorbim, despre in­de­pendența justiției, iar reformele Monicăi Ma­covei nu aveau nicio șansă fără suportul de la Cotroceni, adesea în pofida opoziției din PDL. De aceea, odată cu intrarea formală a lui Tra­ian Băsescu în PMP și cu implicarea tot mai accentuată a lui Emil Boc, percepția asu­pra partidului, nu tocmai favorabilă în pre­zent, s-ar putea schimba. Iar dacă cumva Vic­tor Pon­ta câștigă, cu atât mai mult acest elec­torat își va pune speranțele în actualul pre­ședinte, pe care îl văd în mult mai mare mă­sură în stare să se opună tăvălugului pe­se­dist.

Citește continuarea articolului în Revista 22.