Cineva făcea într-o postare pe Facebook o observație interesantă: primele 25 de minute din jurnalul unui canal TV de știri au fost ocupate exclusiv de relatări de la DNA sau despre acțiunile DNA. Mergînd mai departe cu analiza vedem că în proporție covîrșitoare dezvăluirile și dezbaterile din aceste ultime săptămîni legate de DNA se învîrt în jurul Elenei Udrea. Mai sunt și alte dosare, unele cu sume mult mai spectaculoase – ca în cazul Sebastian Ghiță, dar ele se sting relativ repede. Din punct de vedere tehnic explicația e relativ simplă: atunci cînd vii cu cereri peste cereri în Parlament pentru anchetarea și arestarea cuiva, cereri urmate de încarcerarea persoanei în cauză, de judecarea ulterioară a prelungirii arestării, în două faze la primul nivel și în recurs, toate astea într-un flux continuu, nu ai cum să nu domini o perioadă îndelungată de timp agenda publică. Mai ales cînd între timp apar alți martori interesanți în cazurile respective.
Și nu doar martori ci și declarațiile acestora, în facsimil. Acest detaliu nu e deloc marginal. Cum a ajuns facsimilul denunțului lui Dorin Cocoș în "Libertatea"? Iată o bună întrebare. El nu putea ajunge decît dat de procurorul de caz, de la cineva din DNA care a avut acces la dosar sau eventual de avocatul lui Dorin Cocoș care îl putea filma cu telefonul mobil. Nu știu dacă se poate intra în DNA cu un telefon mobil dar admițînd că acest lucru este posibil e destul de complicat de fotografiat denunțul fără acceptul anchetatorilor. Sunt nedumeriri care nu pot fi ignorate.
Citeşte continuarea textului în Revista 22.