În prima, cei doi pianiști, Ioana Enea și Vlad Dimulescu, studenta și profesorul ei, au interpretat Brahms și mult Chopin. De la primul Intermezzo din 6 Klavierstücke de Brahms, Ioana Enea s-a dezvăluit a fi o pianistă deja formată, care a știut să prindă publicul în mrejele tumultului brahmsian, dar şi în gingășia lui.
În Ballade nr. 1 în sol minor de Chopin pianistul Vlad Dimulescu, pianist remarcabil și plin de creativitate, a depănat o poveste cu mișcări valsante, dar și cu opriri surprinzătoare, care converg toate spre o lumină sonoră, culme a avântului romantic tipic chopinian. Cu contraste între neliniştea sonoră şi tandreţe, cu suspensii lirice în mişcări dansante, Dimulescu reuşeşte să transforme în Sonata nr. 2 în si bemol minor sumbrul în lumină şi delicate fire melodice în zbateri disperate.
În Grande valse brillante publicul a savurat strălucirea sunetelor repetate; în Valse brillante op. 34 nr. 1, a plutit în aer, în brațele partenerilor virtuali. Cu alte cuvinte, Vlad Dimulescu a reușit să-și subjuge publicul, fermecându-l în cele trei valsuri op. 64 cu tristețile tandre ale lui Chopin. Profund în Andante spianato, cu o tehnică pianistică de excepție, cu o strălucire provocatoare și o creativitate nebănuită, Vlad Dimulescu a demonstrat încă o dată în Grande Polonaise Brillante calitatea lui de mare interpret și de adevărat cunoscător al creației chopiniene.
În ultima seară a lunii septembrie doi tineri soliști și-au împărțit rolurile de interpret debutant și interpret consacrat, Alexandra Mihăescu și Abel Corban. Studenta maestrului Vlad Dimulescu și-a ales pentru microrecitalul ei Sonata în re minor, op. 31 nr. 2 de Beethoven, fiind o adevărată ilustratoare a unui dramatism de tip shakespearian. Flexibilitatea tinerei Alexandra de a trece cu ușurință dintr-o stare într-alta a demonstrat o capacitate la care pianiști maturi ajung doar după o îndelungată experiență.
În edițiile precedente ucenicul maestrului Viniciu Moroianu, Abel Corban, a fost nelipsit în secțiunea de debut a „Serilor Lipatti”. Recitalul pe care și l-a ales de această dată a început cu Partita nr 1 în si bemol major de Bach, care, interpretată în spațiul Conacului, ne-a amintit de versiunea lui Lipatti. Recitalul a crescut în intensitate printr-una din ultimele sonate beethoveniene – nr. 31 op. 110 – și a culminat cu o premieră pentru festival – Sonata în si minor de Liszt. Când a început să cânte sonata de Liszt, Abel Corban ni s-a prezentat într-un veșmânt care părea să fie croit numai și numai pentru el. A mânuit materialul sonor cu mare degajare, dramatismul în interpretarea acestuia a fost debordant, virtuozitatea sa sclipitoare fiind așteptată cu nesaț de auditoriu. Abel Corban a făcut din această copleșitoare materie sonoră un șir de întâmplări care vizează tragismul, menținnd încordată atenția ascultătorului.
Octombrie a adus din nou cu el în „Serile Lipatti” mult Chopin. Nicoleta Luca a opus în recitalul din seara de 7 octombrie nocturnelor, mazurcilor, polonezelor și studiilor chopiniene cumplit de grelele Studii Simfonice ale lui Schumann. Remarcabilă a fost tehnica acestei pianiste, iar siguranța interpretării ei a adus înaintea publicului un meseriaș care-și cizelează materia cu multă minuțiozitate. În acest tablou al romanticilor și-au făcut loc și modernii Debussy și Enescu în interpretarea pianistei debutante Teodora Țepeș, sensibilă și caldă, pliată parcă în discursul ei pe serile din Granada și pe stepele întinse enesciene.
Serile de la Conac s-au încheiat cu aplomb. Pe 14 octombrie, Trio Pro Arte, cu Anda Petrovici la vioară, Marin Cazacu la violoncel și Andrei Licareț, înlocuitorul lui Nicolae Licareț la pian, au condus publicul pe drumul clasicismului vienez, de la Haydn, prin Mozart și până la Beethoven. Lumina din cel mai cunoscut trio haydnian, denumit și Țiganul după Rondo-ul în stil unguresc, a imprimat în salonul Conacului o atmosferă rafinată, după configurația soirées-lor muzicale. Andrei Licareț s-a contopit cu Mozart în Trio în sol major K. 496, secondat, parcă, cu mult tact de vioara și violoncelul soliste, care au înconjurat sunetele pianului cu aceleași culori transparente.
Cu totul altfel ne-a apărut Beethoven în Trio în sol major, op. 11: dialoguri vivace, dramatism surprinzător, un Adagio tulburător și un joc imaginativ al Temei cu variațiuni. Dacă dintr-o dată am fi schimbat ambianța salonului cu decorul Ateneului bucureștean n-am fi fost surprinși de această schimbare. De altfel și cei doi interpreți debutanți Fabiola Ioniță și Marius Deneș au fost un preambul potrivit unei seri care a încheiat o primă parte a Festivalului „Serile Lipatti” cu mult succes.
Secțiunea internațională, care urmează acestor serate de la Conac, îl are ca invitat pe marele pianist rus Andrei Gavrilov. Acesta onorează cu prezența lui un recital la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești pe 26 octombrie, ca apoi pe 28 octombrie să-l întâlnim la Ateneul Român pentru o seară cu Chopin, Rachmaninov, Scriabin și Prokofiev. Tineri pianiști din România au bucuria de a urma, în cadrul aceluiași Festival „Serile Lipatti”, un masterclass cu maestrul Gavrilov în Sala Mică a Ateneului Român, între 22 și 25 octombrie. Prin urmare, „Serile Lipatti” continuă!
