Banca Centrală a României este pregătită să preia bănci de importanță sistemică, în situația în care criza din Grecia se acutizează. Viceguvernatorul BNR recunoaște că există un grad de vulnerabilitate din cauza faptului că majoritatea băncilor din România sunt cu capital străin.
Acesta spune că adoptarea monedei unice depinde de modul în care va evolua economia românească, dar și cea din zona euro, astfel încât să micșorăm diferențele. Iar legea falimentului personal nu îi va avantaja pe cei cu credite imobiliare, reeșalonarea datoriilor îngreunându-le situația. Viceguvernatorul BNR susține că băncile se află într-un proces de învățare și de aceea au preferat să vândă pe nimic creditele neperformante în franci elvețieni firmelor de recuperare și nu au negociat cu clienții.
Există un grad de vulnerabilitate în ceea ce privește faptul că majoritatea băncilor din România sunt cu capital străin?
Bogdan Olteanu: Sigur că există riscuri. Vedem evoluția situației din Grecia și nu ne ascundem după deget. În funcție de ce se va întâmpla, avem instrumentele legale, avem pregătite scenarii pentru diverse evoluții ale crizei grecești. Însă, totul depinde de decizia Atenei. Obligația noastră este să asigurăm stabilitatea financiară. Să luăm măsurile necesare care să stabilizeze situația. Printre acestea, chiar preluarea unei bănci, dacă aceasta are importanță sistemică. România a legiferat din 2010, în parteneriat cu FMI și Comisia Europeană (CE), propriile instrumente de rezoluție, printre care banca-punte, prevăzută în noile reglementări europene.
Care este termenul realist în ceea ce privește adoptarea euro?
B.O.: A fost stabilit un nou termen și rămâne de văzut ce se va întâmpla, mai ales după întâlnirea organizată de președintele țării, cum va fi instrumentalizat acel plan de acțiune. Cel mai important este acest plan fiindcă el cuprinde atât lista de acțiuni, cât și calendarul lor. Acum așteptăm reconstituirea acestei structuri naționale care să lucreze pentru trecerea la euro. Trebuie să fie o decizie politică, urmată de punerea ei în aplicare. Acest lucru presupune un proces legislativ în sine. Este vorba despre schimbări economice, sociale și culturale. Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a făcut un calcul legat de convergența reală și a rezultat 2020 cel mai apropiat termen pentru aderarea la euro. Există însă elemente de mister al evoluției economice din România, dar și din zona euro. Dacă noi vom crește cu 3-4% peste zona euro, sigur că vom recupera mai repede decât dacă creștem cu 1%.
Putem avea o creștere economică atât de mare comparativ cu zona euro atât timp cât 70% din schimburile comerciale ale țării se fac cu state comunitare, în special cu cele din zona euro?
B.O.: Fără îndoială, capacitatea noastră de a mări schimburile intracomunitare către zona euro reprezintă unul dintre motoarele de creștere. Trebuie ridicat plafonul către care crești. De aceea, orice țintă de aderare la moneda unică este realistă atât timp cât planul de acțiune este realist și este respectat. Reformele nu le poate face BNR. Nu poate lua astfel de decizii care afectează taxele și impozitele. Aleșii poporului trebuie să ia aceste decizii care afectează bugetul cetățenilor și suveranitatea națională.
De ce băncile au preferat să vândă pe nimic creditele neperformante în franci elvețieni firmelor de recuperare și nu au negociat cu clienții?
B.O.: BNR reglementează și îi urmărește pe cei care cumpără pachete de credite ipotecare. Problema reală este sustenabilitatea rambursării creditului, și nu cine este creditorul. Nu cunosc să fi apărut situații grave în cazul schimbării creditorului, care să fi condus la o înrăutățire a stării de fapt a debitorului. Creditorii au fost, în general, înțelegători și din motive pragmatice – nu sunt foarte entuziaști să preia casele fiindcă se pricep la altceva, nu la afaceri imobiliare. Au apărut reeșalonări și restructurări de credite.
De exemplu, o știre Mediafax arată că o firmă de recuperare a creanţelor, care anul trecut a cumpărat împreună cu mai mulţi investitori instituţionali un pachet de credite ipotecare neperformante de la Volksbank România, a vândut active imobiliare în valoare de peste 33 milioane de euro.
B.O.: Nu vă contrazic. Că imobile folosite pentru investiții au fost executate, ăsta-i businessul. Creditorii au fost suficient de deștepți să nu intre pe terenul imobilelor de locuit.
Totuși, de ce băncile au preferat să vândă pe nimic creditele neperformante în franci elvețieni firmelor de recuperare și nu au negociat cu clienții?
B.O.: Băncile și-au curățat portofoliul pentru a putea să reia creditarea. Toți suntem în proces de învățare. Lucrurile se așază. Acum sunt oferte bune ale creditorilor.
De ce BNR nu a intervenit în problema creditelor în franci elvețieni, lăsând impresia că este avocatul băncilor?
B.O.: Cei mai mulți dintre cei care au credite în franci elvețieni, după momentul de emoție din decembrie, au văzut că lucrurile nu sunt atât de negre. După o fluctuație de o lună a francului, care în cele mai multe cazuri a fost acoperită de bănci, moneda elvețiană a revenit la un curs rezonabil. Au fost însă și agenți de promovare a dezechilibrului pentru că au câștigat bani din acest conflict. Mă refer la avocați. Între timp, mulți dintre debitori s-au lămurit asupra faptului că acești avocați i-au îndemnat în mod zgomotos, deformând realitatea, să se angajeze în procese costisitoare, pe care, în mare măsură, le-au pierdut. Până în acest moment toate procesele colective au fost respinse. Am ridicat problema ca și consumatorii de servicii avocațiale să fie protejați. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) mi-a spus că se gândește. Vreau însă să subliniez că mandatul legal al BNR este asigurarea stabilității prețurilor și a stabilității financiare. Protecția consumatorului de servicii financiare revine ANPC.
Băncile vorbesc despre pierderi semnificative în cazul înghețării cursului leu-franc elvețian. Este vorba despre pierderi sau despre micșorarea profitului?
B.O.: Dacă vorbim contabil, este o pierdere. Băncile au luat franci elvețieni și trebuie să returnezi tot franci elvețieni. Nu li s-ar fi permis să dea credite în franci dacă nu-i aveau atrași în contabilitatea lor. Băncile au înțeles că riscul aprecierii francului trebuie suportat în comun cu debitorii. Anul trecut băncile au avut pierderi. Nu știu cum își vor conduce afacerile anul acesta. Însă, o astfel de măsură poate însemna o pierdere sau o reducere a profitului.
Ce propuneri are BNR în ceea ce privește reglementarea modului în care își desfășoară activitatea instituțiile financiar-nonbancare, care se ocupă și cu recuperarea de creanțe?
B.O.: Responsabilitatea protecției consumatorului de servicii financiare revine ANPC. Nu sunt prerogativele BNR.
Care este punctul de vedere al BNR în ceea ce privește Legea insolvenței persoanelor fizice?
B.O.: BNR este în proces de evaluare a acestei legi fiindcă s-a modificat din mers la nivelul Comisiei juridice a Parlamentului. Pare un proiect care echilibrează relația dintre creditori și debitori. În același timp, creează instituții noi. Consiliul Superior al Magistraturii a spus că nu sunt suficienți judecători să administreze un număr important de cazuri de insolvență personală. Iar CE ne-a arătat exemple specifice de legislație din alte țări, cum ar fi Irlanda, care caută să evite insolvența judiciară, care este costisitoare și de durată. Din câte știu eu, abia anul viitor va putea fi aplicată. Insolvența personală nu este o soluție pentru debitorii bancari, mai ales pentru cei cu credite ipotecare. Insolvența personală îngheață executarea silită a unor debite și le reeșalonează pe 5 ani. Este o soluție pentru datoriile la furnizorii de utilități, la asociațiile de proprietari sau la diverși creditori. Nu ai bani acum, îți eșalonezi plățile pe 5 ani. Or, dacă ai un credit ipotecat, acesta este pe mai mult de 5 ani, iar reeșalonarea lui îți îngreunează situația. Nu mai spun că înainte trebuie făcută executarea averii și plătit, în avans, 30-40% din credit. În astfel de cazuri, soluția este negocierea cu banca. De aceea, nu cred că debitorii bancari vor cere insolvența personală. Vor fi, probabil, doar câteva cazuri.
Cât de sănătoasă este descurajarea economisirii? În prezent, BNR a scăzut dobânda-cheie la un minim istoric, iar băncile practică dobânzi descurajatoare la depozite.
B.O.: Foarte nesănătoasă. Însă, în momentul acesta economisirea nu este descurajată. Oamenii continuă să economisească în sectorul bancar, cu siguranță și din lipsa altor alternative sigure și confortabile. În România dobânzile care se plătesc la depozite sunt ceva mai mari decât în zona euro, SUA, Cehia, Ungaria și Polonia. Trăim într-o perioadă în care dobânzile sunt extrem de scăzute. Nenatural de scăzute pe baza principiilor unei creditări sănătoase, unei piețe financiare sănătoase. Este cealaltă față a efortului de relansare economică. Încercăm să convingem băncile să rămână atractive pentru a-i determina pe cetățeni să-și depună banii. România abia s-a echilibrat din punct de vedere al intermedierilor financiare, reușind să aducă depozitele ușor peste nivelul creditelor acordate de sistemul bancar. Este un lucru important deoarece nu mai depindem de fluxurile internaționale de capital, adică băncile nu trebuie să se mai împrumute din altă parte.
Care sunt riscurile unor dobânzi neatractive la depozite?
B.O.: Pericolul este să rămână mai mulți bani la saltea fiindcă, din păcate, piața de capital din România nu este suficient dezvoltată pentru a fi o soluție alternativă. Cea a fondurilor de pensii este în creștere, dar va mai dura până va deveni o alternativă la economisirea în sistemul bancar. Pe de altă parte, dacă menții la nivel scăzut mult timp dobânzile la credite, există riscul apariției unor bule. Pot apărea bule ale creditării de consum. În acest moment, la noi, creditul de consum este mai ieftin decât în Polonia, Cehia sau Ungaria. Dacă iei azi un astfel de credit la o dobândă foarte mică, iar peste câțiva ani aceasta crește, există riscul să te înglodezi în datorii. Sau pot apărea bule imobiliare.
Firmelor le este teamă să ia credite, iar băncilor să le dea. Cum poate BNR să încurajeze reluarea creditării companiilor?
B.O.: Trebuie să ieșim din această teamă. Este prima criză ciclică capitalistă pe care România a trăit-o în ultimii 80 de ani. Sperăm că, din acest șoc, am învățat multe. BNR are un nivel al dobânzilor atent calibrat, dar și încurajator. Dobânda de politică monetară este peste nivelul inflației. Există lichidități în piață pe care BNR le lasă.
Unul din motivele pentru care Directiva privind insolvența băncilor nu a fost transpusă la timp în legislația națională este legat de preluarea de către stat a unei părți din afaceri în cazul băncilor care primesc ajutor de la stat. Ce soluție a indentificat BNR astfel încât statul să nu acopere cu titlu gratuit pierderile băncilor?
B.O.: Există o reticență față de preluarea de către autoritatea publică a unui bun privat. Argumentul legiuitorului european a fost acela că, punând în balanță interesul stabilității financiare și cel al deponenților bancari, pe de o parte, și al acționarilor bancari, pe de altă parte, este evident că prima categorie este mult mai importantă de protejat. În România sunt 16 milioane de depozite bancare și până în 200 de acționari la bănci. Directiva prevede că, în cazul în care mai rămâne ceva după ce banii publici au fost recuperați, acel ceva se duce la acționari.
Deponenții care au peste 100.000 de euro într-un depozit sunt considerați acționari și acoperă pierderile?
B.O.: Se dorește ca povara restructurării băncilor să nu mai fie suportată din bani publici, ci de acționari și creditori, inclusiv de cei care au peste 100.000 de euro într-un singur depozit. Argumentul în ceea ce-i privește pe cei din urmă – dacă dispun de aceste sume au o anumită calificare și înțeleg riscurile la care s-au expus depășind suma care este garantată.
Absorbția fondurilor UE a fost un dezastru pentru cadrul financiar 2007-2013. Băncile au avut o contribuție la acest eșec, refuzând să acorde cofinanțarea unor proiecte europene pe motiv că nu sunt bancabile. Or, acestea beneficiau de fonduri UE tocmai pentru că nu puteau fi finanțate de bănci. De ce BNR nu a intervenit și nu a găsit o soluție?
B.O.: Rostul băncilor este să facă bani, iar al CE să susțină dezvoltarea. Cele două obiective nu se suprapun neapărat. Dar se pot găsi instrumente de cointeresare a băncilor, care trebuie însă să câștige din această participare.
