Principalul pericol, cum deja s-a văzut la europarlamentare, nu este neapărat că vor fi mai mulți candidați din zona dreptei în primul tur, ci acela că partidele vor continua să se atace între ele, se vor decredibiliza reciproc, canibalizând electoratul și îndepărtându-l de la vot. Adică, exact ceea ce vrea PSD.
În februarie 1996, într-o cameră de hotel din Davos, doi oligarhi ruși care se detestau cu jovialitate – Boris Berezovski, principal acționar la ORT, televiziunea națională, și Vladimir Gușinski, proprietar al puternicului canal privat NTV și al câtorva ziare – au îngropat securea războiului pentru a pune la cale realegerea lui Boris Elțîn, cel sub care își clădiseră averile, ei și toți ceilalți miliardari. Cinci luni mai târziu, după o campanie care înghițise 2 miliarde de dolari, potrivit Centrului de Studii Strategice și Internaționale din Washington, Elțîn câștiga detașat al doilea tur de scrutin în fața comunistului Ziuganov.
Păstrând proporțiile, unele similitudini cu România sar în ochi. Coaliția politico-oligarho-mediatică din 2007, 2009 și 2012 a încercat să-l debarce pe Traian Băsescu, reușind în final să-și aducă omul, pe Victor Ponta, la putere. Acum asistăm la tentativa de a construi ceva asemănător și pentru alegerile din 2014.
O știre pe surse vorbește despre întâlnirea, în Herăstrău, la restaurantul lui Gino Iorgulescu, a câtorva patroni de presă de coloraturi diferite – Cristian Burci (Prima TV), Cozmin Gușă (Realitatea TV), Sebastian Ghiță (România TV), Sorin Oancea (B1 TV) cu doi consultanți ai PSD – Bogdan Teodorescu și controversatul Adrian Thiess. Informația nu ar avea de ce să surprindă, ar fi în logica momentului complicat prin care trece Ponta. Dependent de propagandă, cu studii care îi arată eficiența manipulatorie a televiziunilor mogulilor vechi și noi, Ponta caută nu doar controlul mediatic complet, ci și soluții de criză. Scenariul anului 2014 este însă extrem de sofisticat.
Mișcările din ultima vreme arată că se lucrează pe mai multe planuri: politic – menținereastatu-quo-ului fragmentării dreptei, cu inevitabilul măcel între partide; economic – eliberarea din constrângerile FMI cu tot ce decurge de aici. Pe de o parte, avem amânarea oficializării candidaturii lui Ponta, alianța cu partidul lui Dan Diaconescu, lansarea la apă a ONG-ului lui Tăriceanu, Grupul de Inițiativă pentru Păstrarea Identității Liberale se va transforma cât de curând în partid-iepure, lupta pentru șefia PSD în care se confruntă două personaje grele, Dragnea și Șova.
Pe de altă parte, avem eșecul acordului cu FMI, amânarea cu schepsis pentru după alegeri a evaluării, hotărârea de a scădea CAS cu 5%, fără a avea surse alternative de venituri care să astupe gaura bugetară, mazilirea managerilor privați din deconcentrate și înlocuirea lor cu oameni de încredere din sistem, misiune pe care Șova o execută la superlativ, desantul PSD la Banca Națională. Sunt fapte care arată că în laboratoare se testează formule politice disperate, dar și determinarea pentru a putea, în sfârșit, manevra pușculița bugetară fără nicio regulă impusă din exterior, determinare ce depășește interesele electorale ale momentului: pomeni, contracte pentru baroni și afaceriști, fiind una cu bătaie pe termen lung …continuarea în Revista 22.
