Marți, o emisiune de euroobligațiuni a Ministerului Finanțelor a oferit investitorilor un randament de numai 3,7%, minim istoric. În acest moment, România se împrumută mai ieftin decât Ungaria, dar mai scump ca Polonia, unde investitorii străini primesc 2,4% la 10 ani.
Licitaţia a pornit marți de la un randament indicativ de 3,99% (2,25% peste indicatorul de referinţă al pieţei, aflat la 1,74%), iar costul final obţinut a fost de 3,7%. Suma împrumutată este totuși la jumătatea intervalului ţintit de Ministerul Finanţelor, de 1-1,5 miliarde de euro. „România a emis obligaţiuni în euro pe piaţa externă de capital la cea mai scăzută dobândă obţinută vreodată, completând cu 8 luni în avans necesarul de finanţare externă pentru anul 2014. Prin această emisiune de euroobligaţiuni denominate în euro, cea de-a treia pentru România cu maturitatea de 10 ani, s-a atras suma de 1,25 miliarde de euro la o dobândă de 3,701% pe an, nivel care se situează sub randamentul de 4,15% pe an obţinut la redeschiderea emisiunii cu maturitatea de 7 ani din luna octombrie a anului trecut”, se arată în comunicatul MF.
Cu ce ne comparăm
Vestea că ne împrumutăm la minim istoric este bună, întrebarea este dacă percepția asupra României este subit mai bună sau dacă ne încadrăm doar într-un trend regional? Iar răspunsul este că nu ne împrumutăm încă mai ieftin decât Polonia. În acest moment Polonia are o emisiune de eurobonduri în piață cu scadența tot la 10 ani unde randamentul investitorilor este de 2,4%. Ungaria oferă 3,3% la o emisiune cu maturitatea de 6 ani, dar cum randamentele sunt mai mici pe scadențe scurte, pentru a compara oferta românească cu cea ungurească ar trebui să le privim pe scadențe similare. Găsim așa ceva doar pe dolari, unde România are o emisiune cu scadența de 10 ani în piață, ca și Ungaria, randamentul investitorilor fiind de 4,5% pentru bondurile românești și de 5,2% pentru cele ungurești. Concluzia ar fi că ne împrumutăm mai scump ca Polonia, dar mai ieftin decât Ungaria, până la urmă nimic spectaculos.
“Condițiile obținute la emisiunea de eurobonduri de marți reflectă excesul de lichiditate din piețele externe și dobânzile aflate la minime istorice. Percepția asupra României este mai bună, dar asta nu explică în totalitate randamentele scăzute de acum”, spune Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal. Potrivit acestuia, împrumuturile care ajung la scadență în acest an și trebuie refinanțate însumează 9,2% din PIB (în scădere față de 11,4% în 2013).
Dacă jumătate din acestea ar fi în valută, iar randamentele obținute ar fi cu numai 1% mai reduse decât cele inițiale, asta ar reprezenta o economie de aproape 50 milioane euro. “La un moment dat, politica monetară se va schimba la nivel global, iar dobânzile vor crește, astfel încât n-ar trebui exagerat totuși cu împrumuturile”, avertizează Dumitru. Guvernul a anunţat în luna noiembrie că plafonul maxim al emisiunilor de titluri de stat pe pieţele externe a fost aproape dublat, de la 8 miliarde euro la 15 miliarde euro, şi extins astfel încât să acopere următorii trei ani, respectiv 2014-2016. De la începutul anului, Trezoreria a atras din piaţa internă 12,578 miliarde lei şi 678,7 milioane euro prin vânzare de titluri de stat. La aceste împrumuturi se adaugă 2 miliarde dolari, sumă atrasă de pe pieţele internaţionale prin două emisiuni de obligaţiuni, cu maturităţi de 10 şi 30 de ani.
Se poate și mai ieftin?
Singurele finanţări externe care beneficiază de un cost mai redus decât cea de marți sunt cele obţinute de la instituţiile financiare internaţionale. România a atras în toamna anului trecut un împrumut de 700 milioane de euro de la Banca Mondială, la un cost de 3,5% pe an şi cu scadenţă de 18 ani. Această finanţare nu este însă „în piaţă” (investitorii nu pot subscrie), fiind parte a împrumutului de politici de dezvoltare cu opțiune de amânare a tragerii contractat de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) în anul 2012.