Preţurile cresc pentru industrie, consumul scade pe măsură ce marii consumatori devin mai eficienţi sau se închid, dar tarifele de distribuţie urcă în loc să scadă. Asta deoarece companiile au o rata de rentabilitate asigurată chiar dacă transportă mai puţin.
În facturi, ponderea gazului este aproximativ jumătate, restul fiind costurile de distribuţie şi taxele statului (TVA). Vestea proastă este că majorarea preţului gazelor va atrage în curând şi o creştere a tarifelor de distribuţie, deşi consumul o să scadă previzibil, cum a făcut-o în ultimii ani. Asta pentru că în perioada 2014-2018 companiile de distribuţie au asigurată o rentabilitate de 8,4% a activelor (care poate creşte cu 1,4% pentru anumite tipuri de investiţii-modernizare conducte, montarea unor contoare inteligente etc.).
Cu alte cuvinte, în condiţiile în care consumul va scădea, tariful de distribuţie pe MWh va fi majorat pentru a menţine rentabilitatea garantată distribuitorilor. Consumatorii vor fi prinşi astfel ca într-o menghină între efectele majorării preţurilor şi creşterea tarifelor de distribuţie. În plus, ponderea costurilor de distribuţie în facturi va creşte în perioada următoare dacă avem o ajustare a consumului.
“Cred că ANRE va trebui să fie mult mai drastică pe viitor în recunoaşterea costului umflat al unor investiţii făcute de companii, pentru a limita creşterea tarifelor din această sursă (costurile cu forţa de muncă, mentenanţa, materialele se întorc parţial ca profituri la distribuitori având în vedere rentabilitatea asigurată de stat)”, ne-a declarat un analist pentru pieţele de capital. “La limită, s-ar putea lua măsuri chiar mai dure, de pildă nerecunoaşterea redevenţelor în tarife”, adaugă acesta (orice taxă picată peste noapte care afectează rentabilitatea asigurată, gen taxa pe stâlp, se va regăsi de regulă în tarife).
Comparaţii
Rata de rentabilitate asigurată distribuitorilor locali, de 8,4% ne plasează pe palierul de sus în Europa. În Suedia se practică 4,2%, la fel în Marea Britanie, Slovacia are 6%, Olanda 6,2%, Franţa 6%, Cehia 8,2%, Italia 8%. Mai sus găsim Polonia cu 8,8% şi Germania cu 9,2%, potrivit unei analize EY Global Power &Utilities Center din 2013. Dacă adaugăm şi bonusul de 1,4%, rentabilitatea asigurată în România distribuitorilor (cei mai importanţi sunt GDF Suez şi E.ON) ajunge cea mai mare din Europa.
„Creşterea preţului gazelor (urmare a calendarului de dereglementare a preţului), noile taxe, creşterea tarifelor serviciilor (determinate de continuarea scăderii cererii), lipsa unei strategii energetice etc. vor determina în viitor noi creşteri de preţ. Crearea unor mecanisme prin care preţul gazelor să reacţioneze la presiunea pieţei, în care modul de stabilire a tarifelor să fie unul care să depindă de presiunea cererii şi înţelegerea taxelor din sector ca metodă de reglare a pieţei gazelor şi economiei şi nu ca principala măsură de a colecta bani la bugetul de stat, vor permite să reapară speranţa la nivelul consumatorilor de gaze”, notează pe blogul personal analistul Dumitru Chisăliţă.
Acesta remarcă faptul că în ultimii opt ani, tarifele de transport au crescut cu peste 100%, de la 10 la 25 de dolari/1.000 mc, în condiţiile în care cantitatea transportată a scăzut cu 5 miliarde mc, de la 18 la 13 miliarde mc. Dinamica tarifelor de transport o depăşeşte net pe cea a preţurilor la consumatorul final, fară taxe şi servicii incluse (preţurile s-au dublat în dolari în ultimii 14 ani, de la 100 la 200 dolari/1.000 mc).
