Cu concursul tuturor partidelor parlamentare, am intrat în intervalul calendaristic în care şansele ca votul prin corespondenţǎ sǎ poatǎ fi exercitat la alegerile parlamentare de anul viitor tind vertiginos cǎtre zero. Conform deciziilor CCR, o lege care afecteazǎ drepturile electorale nu poate produce efecte mai devreme de un an de la data publicǎrii. Aşadar, legea ar trebui publicatǎ la sfârşitul lui noiembrie. Asta ar însemna sǎ fie trimisǎ din Parlament la Preşedinţie cel mai târziu într-o lunǎ, de acum încolo. Dacǎ, cumva, Preşedintele ar retrimite-o, sau cineva ar contesta-o la Curtea Constituţionalǎ, termenul-limitǎ va fi depǎşit.
Pentru ca şansele de reuşitǎ sǎ fie şi mai reduse, semnalez cǎ în prezent, în urma demisiei liberalului Mihai Voicu (a cǎrei motivaţie nu am înţeles-o), Comisia comunǎ pentru legile electorale nu funcţioneazǎ. Nu funcţioneazǎ, deşi regulamentele prevǎd cǎ, în absenţa preşedintelui, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de cǎtre vicepreşedinţi; doar cǎ cele douǎ vicepreşedinte, social-democratele Gabriela Podaşcǎ şi Luminiţa-Pachel Adam, au preferat sǎ suspende lucrǎrile comisiei pânǎ ce liderii grupurilor parlamentare se vor pune de acord asupra numirii unui nou preşedinte. Lucru care se va întâmpla, cel mai devreme, la începutul sǎptǎmânii viitoare, pentru cǎ trebuie validat în plen.
Aşadar, rǎmâne cel mult o lunǎ pentru ca proiectul de lege sǎ fie definitivat şi avizat în Comisie, dupǎ care sǎ fie discutat şi adoptat în Senat şi în Camera Deputaţilor. Ca sǎ avem tabloul complet, trebuie spus cǎ în momentul de faţǎ sunt depuse în parlament câteva proiecte de lege pe aceasta temǎ, dar niciunul nu este agreat de cǎtre PSD, care deţine majoritatea în Comisie şi, probabil, preşedinţia acesteia.
Preşedintele interimar al PSD a afirmat luni cǎ “la începutul săptămânii viitoare, cel mai târziu, colegii noştri sunt mandataţi să vină cu forma finală a legii pe care să o dezbatem şi să fie adoptată în regim de urgenţă”. Formularea nu lasǎ loc de interpretǎri: textul prezentat va fi cel FINAL. Altfel spus, nu vor fi acceptate amendamente; atât celelalte partide partide parlamentare, cât şi societatea civilǎ, vor fi ignorate de cǎtre maşina de vot majoritarǎ. Asta, în condiţiile în care existǎ întrebǎri de principiu, care au fost adresate de cǎtre Campania Politicǎ fǎrǎ Bariere, printr-o scrisoare deschisǎ, partidelor parlamentare, şi la care nu s-a rǎspuns. De exemplu, nu existǎ consens asupra tipurilor de consultare electoralǎ la care s-ar aplica votul prin corespondenţǎ şi nici asupra situaţiilor în care se va vota prin aceastǎ modalitate.
Legea votului prin corespondenţǎ este una stufoasǎ, care conţine o serie de detalii tehnice în funcţie de care oamenii pot sau nu sǎ beneficieze efectiv de votul prin corespondenţǎ, poate sau nu sǎ fie un instrument de fraudǎ electoralǎ etc. Dacǎ vom adopta acum o lege cu hibe, s-ar putea ca peste trei ani sǎ constatǎm (cum am fǎcut în cazul “uninominalului”, altǎ lege adoptatǎ în mare vitezǎ) cǎ avem o lege care mai rǎu ne încurcǎ şi sǎ renunţǎm cu totul la principiul votului la distanţǎ. Cu alte cuvinte, o lege fǎcutǎ în grabǎ, fǎrǎ o consultare temeinicǎ, ar putea produce mai multe daune decât beneficii.
De fapt, dacǎ citim legea alegerilor parlamentare (modificatǎ în primǎvarǎ), constatǎm cǎ votul prin corespondenţǎ ar avea un impact minim spre nul asupra distribuţiei mandatelor prin alegerile de la sfârşitul anului viitor. Asta pentru cǎ Anexa 1 a aceste legi spune clar cǎ în circumscripţia electoralǎ nr.43 (pentru cetǎţenii din afara ţǎrii) se aleg 2 senatori şi 4 deputaţi, indiferent dacǎ voteazǎ 61.000 de alegǎtori (ca în 2012), 600.000 sau 6.000.000.
Lucrurile sunt diferite la scrutinele cu circumscripţie unicǎ, respectiv cele prezidenţiale, euro-parlamentare şi referendumurile naţionale. Acolo, un numǎr semnificativ de voturi venite din partea unor categorii de cetǎţeni cǎrora le e greu sǎ se prezinte în secţiile de vot poate influenţa semnificativ rezultatul. Dar cele mai apropiate sunt euro-parlamentarele din primǎvara lui 2019, deci din acest punct de vedere legea votului prin corespondenţǎ poate fi adoptatǎ pânǎ la începutul lui 2018.
Miza din toamna asta e mai mult una simbolicǎ: e vorba de facilitarea exercitǎtii dreptului la vot, în primul rând pentru cetǎţenii din diaspora – chiar dacǎ, dupǎ cum am arǎtat, acest exerciţiu nu produce efecte practice. E vorba şi de îndeplinirea unui angajament asumat de cǎtre Preşedintele Iohannis. Angajament a cǎrui îndeplinire, dupǎ cum se vede, partidele de opoziţie şi Preşedintele nu au reuşit sǎ o asigure. Va fi nevoie de bunǎvoinţa exprimatǎ în extremis de cǎtre un deux ex machina, rol pe care îl va interpreta PSD. Bine regizat!
