Marţi, Ministerul Finanţelor s-a îndatorat cu 2 miliarde dolari din pieţele externe, la un randament de peste 5%-mai scump decât o face în lei din piaţa internă. Suma este foarte apropiată ca valoare de reducerea rezervelor minime de către BNR săptămâna trecută, RMO-urile reprezentând datorie externă pe termen scurt.
Săptămâna trecută BNR a eliberat o parte din rezervele minime obligatorii (nivelul RMO a fost redus de la 20% la 18% iar la lei de la 15% la 12%). Au plecat din BNR cu destinaţia băncile comerciale echivalentul a 1,8 miliarde dolari. RMO-urile reprezintă un anumit procent din orice resursă atrasă de bănci (prin credit de la banca-mamă, depozite, emitere de obligaţiuni, etc). Cum în perioada de boom al creditării s-au acordat pe bandă rulantă împrumuturi pe câţiva ani de la băncile-mamă pentru extinderea cotei de piaţă a fiicelor din România, grosul acestor rezerve vine din acest tip de împrumuturi (până în 2009 RMO-urile în valută erau de 40%). RMO-urile reprezintă simultan şi datorie pe termen scurt a…României. Este făcută de privaţi, dar este făcută în România. Însuşi Guvernatorul menţiona că băncile pot opta să acclereze creditarea cu banii oferiţi sau să-şi reducă datoriile, scăderea datoriei pe termen scurt a României, cea la care se uită agenţiile de rating, fiind partea bună a acestei măsuri de politică monetară.
Scăderea datoriei României a durat exact o săptămână (mă rog, nici atât, reducerea RMO-urilor urma să devină operabilă de la sfârşitul lunii ianuarie). Marţi, Ministerul de Finanţe a anunţat cu mândrie că a obţinut 2 miliarde dolari din pieţele externe, la randamente mai scăzute decât cele indicative prezentate investitorilor. Cu alte cuvinte, s-a cam înghesuit lumea să cumpere obligaţiuni româneşti. Randamenele scăzute sunt însă de 5,04% (la 10 ani) şi 6,28% (la 30 de ani), în condiţiile în care tot marţi Finanţele au derulat şi licitaţii cu titluri de stat pentru piaţa internă, randamentul la care s-au adjudecat fiind de 4,99%. Cu alte cuvinte, statul s-a împrumutat mai scump din piaţa externă decât o face din piaţa internă. E adevărat, vorbim de scadenţe diferite (“doar” 7 ani la lei) şi sume diferite (în ianuarie se vor lua, în lei, echivalentul a “doar” 1,5 miliarde dolari), dar comparaţia nu îşi pierde din relevanţa.
Circuitul creditului în natură
Banii care urmau să plece din BNR pe 24 ianuarie au fost deja acoperiţi de Ministerul Finanţelor (împrumuturile sunt evidenţiate în rezerva valutară a BNR) aşa că aparent avem un joc cu suma nulă. Să nu pierdem din vedere detaliile. S-a înlocuit o datorie pe termen scurt a României făcută însă de privaţi, cu una pe termen lung tot a României făcută însă de stat. Aceeaşi schemă a fost făcută în cazul împrumutului de la FMI: o datorie publlică a înlocuit una privată, de vreme ce asta a coincis cu o reducere agresivă a rezervelor (erau 40% la valută înainte de asta).
“Nu ştiu dacă reducerea RMO-urilor înseamnă automat reducerea datoriei externe a României. Poate băncile vor da credite din aceşti bani”spune Adrian Vasilescu, consilerul Guvernatorului BNR. Tot din BNR, şeful supravegherii atragea atenţia în decembrie 2013 că băncile din România se grăbesc să ramburseze liniile de finanţare de la băncile-mamă apelând şi la banii deponenţilor.
Cum împrumutul de la FMI se apropie de scadenţă, statul pare tot mai dornic să înlocuiască o datorie publică cu alta (anul trecut sumele rambursate din BNR spre FMI au fost înlocuite de obligaţiuni de stat în euro şi dolari echivalente cu 4,7 miliarde euro astfel încât nu s-a simţit în nivelul rezervei în valută) iar în intervalul 2014-2016 statul are în plan să mai ia încă 15 miliarde euro (sumă apropiată ca valoare de cât mai este de returnat în contul împrumutului extern din 2009). Datoriile externe făcute de privaţii din România s-au făcut pentru creşterea profitului acestora (vezi băncile, dezvoltatorii imobiliari) iar datoriile publice care vin să le acopere se fac cu preţul reducerii prestaţiilor sociale viitoare (ca să plătească dobânzi statul trebuie să taie cheltuieli de undeva). “Statul preia datorie privată, ce să ne mai ascundem. 70% din datoria externă a României au făcut-o străinii, nu românii. “Marea noastră datorie pe termen scurt” este şantajul câştigător care ne obligă să luăm credite pe termen lung în valută” afirmă analistul Ilie Şerbănescu.
