Când e evident că deputaţii şi senatorii care formează actualul Legislativ nu mai reprezintă interesele majorităţii populaţiei, şi nici măcar opţiunile în baza căruia a fost învestit, e natural să ceri schimbarea lor urgentă, deci dizolvarea Parlamentului. Dar nu întotdeauna soluţia cea mai la îndemână e şi cea corectă. Las la o parte dificultăţile tehnice ale punerii în practică ale unei asemenea decizii.
Principala problemă vine din faptul că, în cazul alegerilor anticipate, am avea de ales între aceleaşi partide. În cazul în care alegerile s-ar desfăşura după legea electorală adoptată în vară (nu e evident, dar las discuţia în seama constituţionaliştilor atestaţi), am avea, desigur, beneficiul unui număr cert şi redus de parlamentari (136 senatori şi 329 deputaţi). Poate şi un efort al actualelor partide parlamentare de a elimina din liste unele nume compromise. Dar cam atât.
În esenţă, ar trebui să alegem între aceleaşi partide, eventual vom schimba proporţiile. Puţinele partide care au reuşit să se înregistreze conform noii legi a partidelor nu vor avea timp să se organizeze şi să se facă cunoscute la nivel naţional. Principalul beneficiar ar fi, probabil, PNL – nu pentru că ar fi mai bun, ci doar pentru că, în comparaţie cu PSD-ul compromis, ar fi considerat răul cel mai mic. Nu întâmplător, preşedinta liberalilor a propus, în prima consultare de la Cotroceni, anticipatele. Dar cât timp avem de ales din acelaşi meniu de produse expirate nu putem vorbi despre resetarea clasei politice.
Dacă alegerile anticipate nu rezolvă nimic, ce ar putea aduce alegerile la termen, câteva luni mai târziu? Ei bine, eu cred că varianta alegerilor la termen, întâi locale şi apoi parlamentare, permite un scenariu câştigător.
Legea partidelor s-a schimbat. O serie de organizaţii ale societăţii civile, grupate în Campania Politică fără Bariere, s-au zbătut şi au obţinut modificarea, astfel încât pentru înregistrarea unui nou partid să nu mai fie nevoie de 25.000 de membri fondatori, ci doar de 3, fără restricţii teritoriale. Asta e important, pentru că acum e relativ uşor să înfiinţezi un partid local. Partid local înseamnă oameni respectaţi în comunitate, care propun soluţii realiste pentru rezolvarea unor probleme relevante într-o localitate sau un grup de localităţi. Asemenea partide au apărut deja, la Bucureşti, Iaşi, Târgu-Mureş, Galaţi, Botoşani, în Muscel, şi ştiu că sunt pe cale să se înregistreze şi altele. Cred că, tocmai pentru că prezintă soluţii şi oameni relevanţi în comunităti, unor asemenea partide le va fi relativ uşor să comunice cu electoratele din localităţile respective. Ele ar putea înregistra succese importante în alegerile locale din iunie.
Ar urma, la sfârşitul lunii noiembrie 2015, alegerile parlamentare. Partidele locale s-ar putea agrega într-o construcţie politică de tip federativ care să propună liste comune pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Dacă aceste partide locale vor fi obţinut rezultate semnificative la locale, vor beneficia la parlamentare de susţinerea autorităţilor nou-alese, premisă necesară unor bune rezultate la alegerile parlamentare. Atunci, vom putea vota pentru una sau mai multe forţe politice cu adevărat noi.
Pentru ca acest scenariu să se întâmple există o condiţie necesară unică: o parte din cei care azi demonstrează în marile oraşe, cei care formează societatea civilă structurată şi nestructurată, trebuie să se decidă să facă pasul spre politic. În prezent, ei sunt reţinuţi de mirosul pestilenţial ce vine dinspre zona politică. Scena politică actuală e dominată de personaje cu care nu ne-am dori să intrăm în contact. Dar e aşa în primul rând pentru că oamenii cinstiţi, bine intenţionaţi, preferă să stea pe margine. Mai ales că în societatea civilă merge să activezi în timpul liber, pe când în politică trebuie să te angajezi cu program complet şi ore suplimentare.
Pasul trebuie făcut, şi repede. Legea e mai permisivă, dar experienţa arată că judecătorii întârzie cât pot înregistrarea noilor partide (a se vedea cazul Uniunii Salvaţi Bucureştiul). Până la termenul de depunere a candidaturilor pentru alegerile locale (începutul lunii mai) nu mai sunt decât cinci luni. În acest interval nu doar că trebuie înregistrat partidul, dar mai şi trebuie adunate semnăturile de susţinere (nu puţine, politicienii care au scris legea au avut grijă). Deci nu mai e timp de gândire. Fetele mari ale societăţii civile trebuie să rămână gravide, urgent!
Mircea Kivu este sociolog.
