Prin propunerea publicată recent, Guvernul conferă autorităţilor fiscale dreptul de a percheziţiona domiciliile private ale cetăţenilor români fără ca această modificare legislativă majoră să fie pusă în dezbatere publică sau să fie trecută prin Parlament. O reglementare care modifică legislaţia penală şi care poate avea consecinţe grave asupra drepturilor şi libertăţilor individuale ale cetăţenilor români este adoptată fără nici o opoziţie. Or, legea română este foarte clară. Orice percheziţie se face cu mandat, de către poliţişti, şi la ordinul judecătorilor sau procurorilor. Nu scrie nicăieri despre inspectorii fiscali, care ar căpăta dreptul de anchetatori.
Nu se afirmă nicăieri că inspectorii fiscali au dreptul să realizeze pur şi simplu percheziţii la domiciliu, situaţia fiind similară şi în statele vestice. De aceea, bunăoară, în Franţa, inspectorul care doreşte să verifice domiciliul unui contribuabil este obligat să fie însoţit de un ofiţer al poliţiei judiciare, al cărui scop este să se asigure că drepturile cetăţeanului respectiv nu sunt încălcate. Mai mult, cetăţeanul verificat are dreptul să contacteze judecătorul care a emis ordinul de percheziţie pentru a verifica autenticitatea acestuia. Nicăieri în lumea liberă nu se poate însă face o percheziţie la domiciliu fără un ordin judecătoresc. O prevedere oarecum amuzantă din legea britanică dă dreptul agentului fiscal (bailiff) să intre pe uşă sau pe fereastră dacă proprietarul le-a lăsat din greşeală deschise, dar nicăieri agentul fiscal nu se substituie organelor penale, aşa cum încearcă să facă Ministerul de Finanţe.
În România, la fel ca în Statele Unite şi Canada, trebuie emis un mandat de percheziţie. Dacă la americani şi canadieni trebuie să fie un judecător, în România poate fi şi un procuror. În nici un caz poliţiştii sau alţi agenţi ai statului nu pot emite un ordin de percheziţie. Or, ceea ce face aşa-numita Cartă a Drepturilor şi Obligaţiilor privind verificarea fiscală este să înfiinţeze o nouă poliţie şi procuratură care nu sunt supuse niciunui control constituţional în ceea ce priveşte limitele puterii de stat. În schimb, capătă puteri aproape dictatoriale. În proiectul publicat se afirmă: „Persoanele au dreptul să cunoască rezultatele verificarii fiscale şi pot contesta ulterior decizia, în maximum 30 de zile de la comunicarea acesteia”. Cu alte cuvinte, mai întâi statul îţi ia banii şi apoi ai dreptul să conteşti în termen de o lună. Comparaţi cu legislaţia franceză, unde ai dreptul să întrebi judecătorul pe loc ce caută Fiscul în casa ta, ca să înţelegeţi diferenţa.
Pur şi simplu, din disperarea de a aduna cât mai mulţi bani la buget, Guvernul oferă puteri sporite Ministerului de Finanţe în zona dreptului penal, acolo unde Constituţia nu prevede nici un drept pentru alte instituţii ale statului decât cele din zona Justiţiei. Este unul din cele mai grave abuzuri comise de puterea USL, care încalcă grav drepturile individuale.
