Din programul de guvernare al Guvernului Cioloş, varianta publicată în Monitorul Oficial, au dispărut atât ideea de comasare a alegerilor (pe care o criticam săptămâna trecută), cât şi referirile la alegerea în două tururi a primarilor, eliminarea pragului electoral la alegerea consiliilor locale, reducerea numărului de semnături pentru independenți, listele de independenţi pentru consiliile locale.
Au rămas, în capitolul despre “democraţie şi reprezentativitate”, câteva lucruri de notat, deşi nu tocmai noi: “facilitarea creării de secţii de votare pentru diaspora, acolo unde există o prezenţă semnificativă a cetăţenilor români” şi “digitalizarea listelor electorale în regim de urgenţă şi informatizarea procesului electoral pentru a evita fraudele electorale”.
Ambele sunt deja prevăzute în noua lege a alegerilor parlamentare (promulgată în iulie), Guvernul având sarcina de a aplica cu rigoare textele legale. Dacă n-aş şti că au fost miniştri care s-au făcut că nu înţeleg legea, aş zice că pentru atâta lucru n-aveam nevoie de un nou guvern.
Există şi o prevedere interesantă, asupra căreia s-a trecut cu multă uşurinţă: “A armoniza numărul minim de semnături pentru o propunere legislativă prin iniţiativă cetăţenească, cu numărul de alegători pentru un post de parlamentar. Logica este aceea că dacă un anumit număr de alegători sunt reprezentați în Parlament de un parlamentar [care poate depune o iniţiativă legislativă – n.n.], acelaşi număr de alegători să poată propune un proiect legislativ în mod direct, prin inițiaţivă cetăţenească.”
Conform art.74 (1) al Constituţiei, pentru a depune o iniţiativă legislativă sunt necesare semnăturile a 100.000 de cetăţeni, în condiţiile în care, în medie, un deputat are nevoie de un număr de voturi cuprins între 20.000 şi 30.000, iar un senator – între 60.000 şi 70.000. În plus, un parlamentar are nevoie, în principiu, doar de voturi dintr-un singur judeţ (dacă facem abstracţie de mecanismul de distribuire a resturilor). În schimb, pentru o iniţiativă cetăţenească e nevoie, conform aceluiaşi articol, ca în cel puţin 11 judeţe să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături. Aceste asimetrii ţin de logica “democraţiei elective”, în care aleşii au mai multe drepturi decât alegătorii. Necazul e că normele respective sunt scrise în Constituţie şi că Guvernul, oricât de bune intenţii ar avea, nu are cum să le modifice – cu atât mai puţin cu cât nu este asumat politic. Aşadar, avem deja un punct din program neîndeplinit, de contabilizat la sfârşitul mandatului.
Premierul Dacian Cioloş a explicat renunţarea la modificarea legilor electorale prin lipsa unei majorităţi parlamentare care să le susţină. Are perfectă dreptate, ne amintim că a existat un amendament la legea alegerilor locale (propus de PNL) care prevedea alegerea primarilor în două tururi, amendament care nu a întrunit nici măcar voturile tuturor liberalilor.
Ar exista şi varianta ordonanţei de urgenţă, discutabilă din punctul de vedere al textului constituţional care interzice această modalitate de legiferare în domenii care pot afecta drepturile electorale. Ar fi o discuţie lungă despre semnificaţia sintagmei “a afecta drepturile electorale”, pe care ar trebui să o tranşeze Curtea Constituţională. Oricum, există precedentele mai multor ordonanţe de urgenţă de modificare a legilor electorale adoptate de Guvern cu puţin timp înaintea alegerilor (de exemplu OUG 45/2014 prin care s-a modificat legea pentru alegerea preşedintelui). Au fost numeroase voci (de exemplu Monica Macovei, care în 2011 făcea parte din partidul care a iniţiat şi a votat alegerea primarilor într-un singur tur) care i-au reproşat noului şef al Executivului că a renunţat la modificarea legilor electorale, argumentând prin caracterul excepţional al situaţiei actuale.
Premierul a explicat reţinerea de a recurge la această practică: “Nu mi se pare legitim ca un Guvern să schimbe legi electorale prin ordonanțe de urgență. Nu cred că ar fi onest și nu cred că e democratic acest lucru, mai ales un Guvern tehnocrat să modifice legi electorale prin ordonanțe de urgență”.
Chiar dacă mi-ar plăcea tare mult ca primarii să fie aleşi în două tururi şi pragul electoral să fie redus, ambele însemnând şanse suplimentare pentru accesul unor actori noi pe scena politică, înclin să-i dau dreptate premierului. Dacă există posibilitatea să se modifice legile electorale cu puţin timp înaintea alegerilor, devine probabil ca majoritatea parlamentară să abuzeze de această oportunitate pentru a modifica regulile astfel încât să obţină avantaje. De aici, principiul de a nu modifica aceste legi cu un an înaintea alegerilor.
Până la urmă, cam despre asta e vorba în statul de drept. Dacă invocăm necesitatea punerii între paranteze a principiului de dragul unui scop legitim, deschidem posibilitatea ca, data viitoare, precedentul să fie invocat pentru un scop mai puţin nobil.
