La două săptămâni după depunerea jurământului de către Guvernul Cioloş, IRES a realizat, la comanda Digi24, un amplu sondaj de opinie despre percepția calității serviciilor publice.
Prima surpriză apare la clasica întrebare despre direcţia în care merg lucrurile. Chiar dacă înţelesul exact al întrebării e abscons, evoluţia răspunsurilor de-a lungul timpurilor o califică drept un bun indicator al stării de optimism sau pesimism dominante. De regulă, după fiecare schimbare de guvern, ponderea celor care apreciau că direcţia este bună devenea majoritară – fie că era vorba de succesiuni survenite prin alegeri sau altfel. Ei bine, de data asta majoritari sunt pesimiştii (55% consideră că direcţia e greşită şi numai 37% că e bună). Lucrurile sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât, se spune, demisia fostului guvern s-a produs “la cererea străzii“. Să fie vorba de faptul că strada reprezintă o cantitate redusă în raport cu întinsul ţării? Sau că se dorea o altfel de schimbare? Greu de spus, poate ne vom dumiri din evoluţiile viitoare.
Următoarea surpriză apare o dată cu aprecierile privind activitatea guvernului. Contrar aşteptărilor, ele sunt echilibrate: 44% sunt bune şi foarte bune; 42% proaste şi foarte proaste; 14% nu se pricep să răspundă la aşa o întrebare, şi poate că ei au cea mai multă dreptate. De fapt, despre care guvern vorbim? Despre cel proaspăt instaurat? Păi, nu a avut niciun fel de activitate, în afara unor declaraţii de intenţie (şi alea cam labile). Despre cel demisionat? Atunci, întrebarea ar fi trebuit formulată la trecut. Până la eventuale clarificări din partea autorilor sondajului eu mă raliez opiniei minoritare (“Nu cunosc, nu răspund“).
Unele întrebări sunt deosebit de subtile. Spre exemplu, un întreg calup se referă la aprecierea faţă de activitatea guvernului (ăla) în diverse domenii, cum ar fi siguranţa publică, asistenţa socială, protecţia socială, relaţiile externe, justiţia etc.; urmează un altul, în care oamenii sunt întrebaţi cât de mulţumiţi sunt de activitatea guvernului (aţi ghicit, acelaşi) în respectivele domenii. Ţin să mulţumesc pe această cale computerului care a asistat operatorii de interviu pentru că nu m-a selectat în eşantion, pentru că, sincer, nu m-aş fi descurcat să fac diferenţa între cele două concepte. Probabil că nici respondenţii selectaţi n-au fost suficient de subtili, dovadă că ierarhiile domeniilor, obţinute prin cele două seturi de întrebări, sunt cvasi-
identice.
Dacă a reuşit să treacă de aceste întrebări fără să închidă telefonul, respondentul este supus unui nou test, compus dintr-o serie de întrebări formulate astfel: „Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte, gândindu-vă la situațiile în care ați avut de-a face cu instituții ale administrației publice?“ – cu referire la orarul de funcţionare, transparenţa procesului (?), amabilitatea angajaţilor, accesul la serviciul dorit, disponibilitatea serviciilor de care a avut nevoie, timpul de aşteptare etc. Iar mă pun în pielea respondentului, care va fi avut tot felul de interacţiuni cu administraţia publică, începând cu casa de pensii, serviciul de taxe al primăriei, SPP-ul care l-a ţinut pe loc până a trecut coloana oficială şi terminând cu poliţistul care l-a amendat pentru că a depăşit în curbă. Omul va avea de întreprins o complicată sinteză între accesul la serviciul dorit (oare?) în toate acele situaţii, apoi despre orarul de funcţionare şi aşa mai departe.
Chestionarul a mai întrebat care dintre domeniile intervenţiei statului ar trebui să fie prioritare pentru administrația publică în perioada următoare. Întrebarea ar fi utilă pentru ordonarea obiectivelor guvernului proaspăt instalat. De exemplu, situarea descentralizării administrative pe ultimul loc între priorităţile respondenţilor va orienta acţiunile ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei.
Dacă sondajul intitulat „Barometru“, ceea ce sugerează intenţia unor măsurători periodice se doreşte un fel de fotografie a startului pentru actualul guvern, care va putea fi comparată cu imaginile viitoare, se înşală: fotografia nu e focalizată.
P.S. Cei care vor găsi un posibil conflict de interese între posturile de cercetător al opiniei publice şi de viceprim-ministru ale lui Vasile Dâncu se află pe o pistă falsă: domnia sa s-a despărţit de IRES, cesionându-şi părţile sociale deţinute, la o dată ce se va anunţa ulterior.
