„Dacă vine un cutremur cu 2000 de răniți, nu suntem pregătiți”, avertizează dr. Doina Goșa, directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină din București. După fiecare tragedie în care autoritățile și-au demonstrat incompetența și limitele, cu toții ne-am întrebat cum se vor descurca acestea în cazul unui seism major. Răspunsul este dat acum oficial chiar de managerul uneia dintre instituțiile cheie în caz de catastrofă. „Vreau să trag un semnal de alarmă, pentru că nu trebuie să merge așa înainte”, a explicat dr. Doina Goșa, într-un interviu acordat României libere.
„După tragedia de la Colectiv – am scris-o și într-un raport pe care l-am dat Ministerului Sănătății – am învățat că ne-am descurcat greu cu 180 de răniți. (…) le-am dat sânge prioritar și am acoperit și pacienții regulați. Dar ce facem dacă vine un cutremur cu 2000 de răniți? Nu suntem pregătiți. Noi ar trebui să avem un stoc de sânge de rezervă și nu îl avem. Este obligatoriu să îl avem, iar în țările civilizate sângele este păstrat în acest stoc de rezervă și zece ani”, a avertizat directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină București.
Incendiul care a avut loc în Colectiv, în care 61 de tineri au murit și alți 100 au fost răniți, a scos la iveală multe, prea multe, dintre problemele sistemului medical românesc. Nici rețeaua de centre de transfuzie nu face excepție. „În cazul Colectiv am avut probleme, pentru că nu am avut trombocite suficiente, trombocitele se iau de la un anumit tip de donator, dacă erau și mai mulți răniți, ce făceam? Nu făceam față. Apoi, în țară, colectele de sânge au fost mici, până într-o sută de donatori pe fiecare centru”, a arătat dr. Doina Goșa.
Și peste toate acestea, Ministerul Sănătății nu știe nici măcar cât de sigură este, ca stabilitate în caz de seism, clădirea în care își desfășoară activitatea Centrul de Transfuzie Sanguină București. „ Sunt două lucruri aici: că nu putem să facem față la un număr mai mare de 200-300 de răniți și că această clădire este foarte veche și nu știu ce risc seismic are. E construită în 1920 și nu a fost expertizată, pentru că nu am avut bani la acest capitol și nu i-am putut transfera din altă parte”, a explicat, pentru România liberă, managerul.
Și dacă unele investiții în aparatură s-au mai făcut – mai mult prin sponsorizări – personalul din centrele de transfuzie sanguină este la doar 25% din necesar, pentru că statul are bani pentru autostrăzi pe care le dărâmă apoi, dar nu și pentru sănătatea noastră.
Am solicitat un punct de vedere cu privire la toate acestea și de la Ministerul Sănătății. Nu am primit nici un răspuns după o săptămâna de la solicitare.
INTERVIU: "EXISTĂ UN RISC TRANSFUZIONAL PESTE TOT ÎN LUME, DAR LA NOI ESTE UN PIC MAI MARE ȘI NE CHINUIM SĂ ÎL ÎNLĂTURĂM"
La câteva ore de la incendiul care a avut loc în clubul Colectiv, zeci de persoane au venit la Centrul de Transfuzie Sanguină București cu gândul să doneze sânge pentru răniți. Cum ați acționat în primele momente?
Am primit un telefon de la doctorul Raed Arafat, care m-a întrebat dacă avem sânge, pentru că este un accident mare, un incendiu la un club din București, care s-a soldat cu 180 de răniți. Când am auzit că e vorba de atât de mulți răniți, am intrat în panică, știind că noi de regulă vinerea dăm sânge la spitale pentru weekend și ne mai oprim câte un stoc de rezervă cu 7-10 pungi din fiecare grupă. Deci nu aveam un stoc foarte mare. Doctorul Arafat mi-a sugerat că ar fi bine să deschid centrul, deși la început m-am gândit că nu va veni nimeni să doneze noaptea. Dar când am ajuns la centru, veniseră deja 30-40 de oameni. Am început să lucrăm cu o echipă pe care am adunat-o de urgență și a fost imposibil să conving pe măcar unul dintre cei de la rând că nu e bine să doneze noaptea. Între timp, s-au adunat 150 de oameni, de la 1.30, când am deschis centrul, până la ora 6 dimineața. Toți tineri și toți determinați și motivați să doneze.
Sâmbătă au venit la donare 500-700 de oameni, față de maxim 300 câți ajung într-o zi obișnuită a săptămânii. Nu am văzut atâta solidaritate niciodată. Au venit foarte mulți voluntari, să ne ajute. Veneau oameni de pe stradă, din vecini, și ne întrebau dacă pot să ne ajute, dacă avem nevoie de ceva. Din păcate, nu puteam să îi punem la prea multe lucruri, pentru că noi avem niște proceduri și dacă omul nu era din domeniu nu știa ce să facă. Nu ne puteam permite experimente, că totuși punga aia ajunge la un pacient. Sămbătă și duminică au lucrat până la 9 seara.
Publicul a reproșat faptul că Centrul de Trasnfuzie Sanguină București nu are o infrastructură suficientă pentru a primi mai mulți donatori și, respectiv, pentru a stoca mai mult sânge. Cât de necesară este o astfel de structură lărgită, având în vedere că în mod obișnuit nu se prezintă atât de mulți donatori?
Acesta a fost un caz excepțional, într-adevăr. Dar nu pot să spun că noi stăm foarte bine, pentru că nu stăm foarte bine. Din punctul meu de vedere, mai avem nevoie de multe lucruri ca Bucureștiul să aibă un centru de transfuzie sanguină modern. Noi nu suntem acum la standarde europene, ne chinuim cu ce avem să facem lucrurile conform procedurilor. Dar ne mai trebuie multe. Iar după tragedia de la Colectiv – am spus și într-un raport pe care l-am dat Ministerului Sănătății – am învățat că ne-am descurcat greu cu 180 de răniți. De exemplu, cu trombocitele am avut probleme, am dat mesaje pe Facebook să vină donatorii noștri obișnuiți, care s-au speriat de cozi. Aveam nevoie de ei, pentru că de la donatorii noi nu puteam să facem trombocitele.
De ce nu puteați?
Noi procesăm sângele pe care îl luăm de la donatori, facem două produse: masă eritrocitară și trombocite. Există un risc transfuzional peste tot în lume, dar la noi este un pic mai mare și ne chinuim să-l înlăturăm. Există perioada de incubație a bolilor de șase luni. Testele se fac corect, dar dacă donatorul este în această perioadă de incubație, respectiv din momentul contaminării cu virușii hepatitelor B sau C ori HIV, pot scăpa la analize. Noi avem un chestionar de autoexcludere, în care respingem oamenii pe niște supoziții. Dacă un potențial donator a avut mai multe contacte sexual cu persoane diferite, într-o perioadă de timp, e considerat o persoană cu risc, deși poate că el nu este bolnav.
Dar oamenii pot să mintă în acele chestionare.
Asta este o altă problemă. Ei pot să mintă și iarăși este un risc. Mai ales că mulți donatori sunt motivați de obținerea acelor tichete de masă. De aceea, vreau să trag un semnal de alarmă, pentru că noi nu trebuie să mergem așa înainte și să zicem, lasă că nu mi se întâmplă mie. Am făcut față la 200 de răniți, le-am dat sânge prioritar și am acoperit și pacienții regulați. Dar ce facem dacă vine un cutremur cu 2000 de răniți? Nu suntem pregătiți. Noi ar trebui să avem un stoc de sânge de rezervă și nu îl avem. Este obligatoriu să îl avem. În țările civilizate, sângele este păstrat în acest stoc de rezervă și zece ani. Un echipament special prepară sângele printr-o procedură specială, apoi este înghețat în azot lichid. Costă un astfel de echipament, dar este absolut necesar. Dacă noi am avea această posibilitate de a stoca sânge pe termen lung, am pune zilnic deoparte câte zece pungi, din puținul de donatori care vin în mod obișnuit. Și în câteva luni de zile ne-am face un stoc de câteva mii de pungi.
De ce nu se cumpără acel echipament?
Pentru că trebuie să fie bani pentru investiții, iar eu, de cinci ani de când sunt manager al Centrului de Transfuzie Sanguină București, nu am avut nici un leu pentru investiții.
Dar, în cazul unui cutremur care ar afecta Capitala, de exemplu, e o soluție să se aducă sânge din țară?
Până la urmă da, dar este o soluție de compromis. În cazul Colectiv am avut probleme, pentru că nu am avut trombocite suficiente, trombocitele se iau de la un anumit tip de donator, dacă erau și mai mulți răniți, ce făceam? Nu făceam față. Apoi, în țară, colectele de sânge au fost mici, până într-o sută de donatori pe fiecare centru. Deci este nevoie de o rezervă de sânge. În plus, mai avem nevoie de echipamente pentru testarea NAT, o procedură prin care se reduce perioada de incubație a bolilor până la două săptămâni. Atunci, noi am putea să facem trombocite și de la donatorul care a venit acum cinci luni la donare.
Pe de altă parte, noi avem un produs care se cheamă plasmă și care e foarte prețios. Din plasmă putem face medicamente. Dar acum noi avem plasmă în exces, pentru că aceasta nu se distribuie la spitale în același ritm ca restul produselor din sânge. Ca să producem medicamente din plasmă, pentru că nu avem posibilitatea în România în prezent, am putea să facem contract cu o țară europeană, numai că nici o țară europeană nu primește plasma noastră tocmai pentru că nu avem această testare NAT. Ca să o poată folosi, ar trebui să o amestece cu plasma lor. Dar pentru că nu e testată NAT, nu e considerată sigură și atunci o refuză.
Înțeleg că nici clădirea în care funcționează Centrul de Transfuzie Sanguină din București nu e tocmai în cea mai bună stare și s-ar putea prăbuși la un cutremur.
Sunt două lucruri aici: că nu putem să facem față la un număr mai mare de 200-300 de răniți și că această clădire este foarte veche și nu știm ce risc seismic are. E construită în 1920 și nu a fost expertizată, pentru că nu am avut bani la acest capitol și nu i-am putut transfera din altă parte. Eu am chemat un prieten constructor, care s-a uitat la clădire, dar nu a fost o expertiză oficială. El mi-a spus că pare solidă clădirea.
Revenind la tragedia de la Colectiv. În primele ore, multă lume a reproșat faptul că Centrul de Transfuzie Sanguină nu este deschis noaptea. De ce nu aveți regim de urgență?
Oamenii sunt supărați pe noi mai ales pentru faptul că nu deschidem sâmbăta. Dar noi așa am fost încadrați de la început și ne chinuim de ani buni să intrăm pe sistemul de urgență. Există și o hotărâre de guvern la Ministerul Sănătății, dar care nu mai este adoptată. Acum noi nu avem voie să plătim oamenilor ore suplimentare și atunci avem program de zi, șapte-opt ore pe zi. Sistematic, angajații depășesc acest program, pentru care nu primesc nici un ban. Asta în condițiile în care noi avem aici salarii de 1200-1300 de lei.
De ce nu vin totuși oamenii să doneze, de ce nu sunt conștientizați?
Campaniile de promovare le facem cum putem, ne agățăm de câte un ONG sau o instituție media. Dar asta se face sporadic și neprofesionist. Noi avem nevoie mare de o strategie de promovare a donării de sânge, care să fie coordonată de Ministerul Sănătății, care să funcționeze constant și să fie realizată de un profesionist. Noi acum facem niște campanii mici.
Ce soluții vedeți la tot ce ați spus până acum?
Mi-aș dori din tot sufletul ca măcar o dată, după 25 de ani, transfuzia să fie prioritatea Ministerului Sănătății și să se facă investiții în această direcție. Avem nevoie și de personal, inclusiv, pentru că acum lucrăm cu 25% din oamenii de care avem nevoie. Acum 10 ani, lucrau 4000 de oameni în transfuzii, acum mai sunt doar 1000. Au fost restructurări, avem posturi blocate.
