În faţa Patriarhiei din Bucureşti, zeci de călugări comercianţi au adus diverse obiecte sfinţite, pe care sunt siguri că le vor vinde până duminică seară, când pelerinii veniţi din toate colţurile ţării la manifestările dedicate Sfântului Dimitrie cel Nou vor pleca spre casele lor.
Standul Mănăstirii Nuseni, din Bistriţa Năsăud, este probabil cea mai ”luxoasă” tarabă. Icoanele aurite stau înşirate pe etajere înalte de doi metri. Preoţii, aşezaţi în faţa standului, mă întreabă ce aş vrea să cumpăr. De îndată ce spun că mă uit de o iconiţă frumoasă pentru bunica, încă doi călugări vin în întâmpinare.
”Cum o cheamă pe bunica? Ca să îi cumperi o iconiţă cu numele sfântului pe care îl poartă”, îmi spune unul dintre călugări.
Imediat mi se arată câteva iconiţe, care de care mai mare. Întreb dacă sunt aduse din Grecia sau dacă sunt lucrate în ţară.
”Sunt lucrate de noi, la mănăstire. Avem utilaje specifice. Uite (şi-mi arată o iconiţă din lemn, cu Sfântul Dimitrie cel Nou, cu model şi scris aurit), iconiţa asta e făcută de mai mulţi oameni. Unul aduce lemnul, celălalt dă cu vopsea, cu un pistol, apoi cineva lipeşte Sfântul, cineva scrie. Suntem mai mulţi care facem o icoană. Şi când ne apucăm de făcut, nu facem una, facem mai multe”, îmi explică preotul.
La câteva standuri mai în faţă, un alt comerciant încearcă să mă convingă să cumpăr o icoană-mozaic de un metru. Îmi spune la ureche că putem negocia, preţul fiind 1.000 de euro, după care-mi face cu ochiul, pesemne aşa se face comerţul cu obiecte sfinte.
Cu Măicuţa la OSIM
Merg mai în faţă şi văd icoane de mărimi diferite, cu sticlă cristalizată şi elemente de pictură în vopseluri acrilice. Vânzătoarea şi ajutorul ei, o măicuţă de vreo 40 de ani, îmi explică cine sunt sfinţii şi pentru cine aş putea cumpăra icoanele respective. Întreb dacă sunt sfinţiţe, mi se răspunde că icoanele se sfinţesc prin sine. Pe spatele icoanelor sunt lipite etichete de marcă înregistrată la OSIM.
Las iconiţele cu sfinţi înregistraţi la OSIM şi merg să văd marfa altor tarabe. Cărţile bisericeşti şi cd-urile cu muzică religioasă se vând câte două-trei, iar politiştii primesc obiecte sfinţite pe gratis.
”Luati-le, voiam să vi le fac cadou. Nu sunt mită”, îi spune o vânzătoare poliţistului.
”Căutam o carte despre minunile care se săvârşesc la Sfânta Liturghie”, răspunde poliţistul, luând cele două cărţi care îi sunt oferite.
Brăţara cu pietricele, cel mai cumpărat obiect sfânt
Deşi, la prima vedere, s-ar părea că iconele se vând cel mai bine, comercianţii îmi mărturisesc faptul că accesorile ţin sfântul comerţ pe linia profitului. Brelocurile, lănţisoarele, mătăniile sau brăţările sunt cele mai cumpărate.
”Astea sunt la modă”, îmi spune o vânzătoare, ”sau astea, shambala”, adaugă.
Întreb dacă sunt sfinţiţe şi mi se răspunde că sunt binecuvântate şi au autorizaţie de comercializare de la Patriarhie, pentru că ”sfinţirea durează 40 de zile, nu vă imaginaţi că stau în altar, atâtea zile, saci plin de margele”.
La alte standuri, credincioşii îşi pot cumpăra magneţi de frigider în formă de îngeraş, perne imprimate cu rugăciunea ”Înger, îngeraşul meu” şi chiar şi straie bisericeşti sau evanghelii.
”Le poate cumpăra oricine şi le poate face donaţie la o biserică”, îmi spun două călugăriţe, în timp ce-mi prezintă marfa, cu preţurile aferente.
Merg mai departe, iar un alt vânzător îmi arată magneţi de frigider cu părintele Arsenie Boca.
”Se vând foarte bine astea”, îmi precizează. ”Nu se vând bine icoanele pe covoraş de bambus, astea se dau la ţară, nu în Bucureşti”, mai adaugă vânzătorul.
Cu un buchet de flori se face amendă
Las comercianţii cu ofertele lor de evlavie înregistrată la OSIM şi merg spre Mitropolie, în încercarea de a vedea cât de mare este coada la moaşte. Nu apuc să ajung la jumătatea cozii şi mă opresc vânzătorii de flori. Întreb, ca mai devreme, cum merge vânzarea şi mi se spune că nu au vândut prea mult.
”Azi nu am vândut nici de o pâine. Poliţiştii ne-au dat şi amendă, cinci milioane”, îmi spun două bătrâne, cu tramvaiul 23 pe fundal. ”Dormim aici”, şi-mi arată un bărbat de aproximativ 30 de ani, care doarme întins pe două cartoane, în părculeţul din faţa Patriarhiei.
”În alţi ani vindeam mai bine, acum nu ne lasă să stăm acolo”, îmi spune o altă bătrână, arătând spre trotuarul care duce spre Patriarhie, plin cu pelerini. Coada se întinde pe sute de metri, nu reuşesc să-i găsesc capătul, deşi merg mai mult de 100 de metri. Mă întorc spre Dealul Patriarhiei, iar credincioşii îmi spun că aşteaptă de aproximativ două ore şi că speră să ajungă la moaşte peste alte şase ore.
Traversez, trecând încă o dată pe lângă tarabele sfinţite şi, fără să mă mir, privesc cum Duhul se vinde, la pacheţel format din iconiţă, mir şi busuioc, la numai 3 lei.
***
Mii de credincioşi stau la coada la moastele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. La Catedrala Patriarhală, oamenii s-au putut ruga şi la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena.
