Sfârşitul de an ne aduce o veste bună: Curtea de Apel Braşov a obligat, prin sentinţă definitivă, prefectul din Vaslui să organizeze referendum pentru înlocuirea primarului din Pungeşti. Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, primarul respectiv concesionase firmei Chevron, pentru explorarea gazelor de şist, un teren aflat în proprietatea comunei, decizie deloc pe placul majorităţii cetăţenilor din comună. Consiliul local decisese, în urma solicitării a aproximativ 30% din cetăţenii comunei, organizarea, pe 24 noiembrie 2013, a unui referendum de demitere, însă prefectul de atunci, Radu Renga, blocase procedurile, invocând neîndeplinirea cerinţelor legale.
A fost nevoie de doi ani de procese, susţinute de asociaţiile Salvaţi Bucureştiul, Neuer Weg, România fără Ei, Eco Civica (care merită toată stima noastră), pentru a se stabili că refuzul prefectului fusese lipsit de temei legal. Am spune că ordinea de drept a fost restabilită, dar nu, pentru că acum referendumul, dacă va fi, va fi lipsit de miză practică: ar fi să se desfăşoare, cel mai devreme, la sfârşitul lunii februarie. Dacă primarul va fi demis (asta însemnând ca în acest sens să se pronunţe jumătate plus unu din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot), oricum nu se vor mai organiza noi alegeri. Aşadar, deşi aparent s-a făcut dreptate, voinţa cetăţenilor a fost ignorată: primarul a rămas în funcţie încă doi ani şi jumătate după ce cetăţenii ceruseră referendumul de destituire, cu toate că între timp prefectul fusese demis (fiind judecat pentru abuz în serviciu, altul decât acela de a fi suspendat hotărârea consiliului local). Un drept al cetăţeanului, acela de a-şi revoca aleşii, a fost încălcat, fără ca cineva să dea socoteală. O situaţie oarecum similară s-a petrecut la Râmnicu Vâlcea. Acolo, primarul Emilian Frâncu a fost condamnat definitiv, în 25 martie 2014, pentru luare de mită. (La Râmnicu Vâlcea condamnările pentru corupţie în administraţia locală sunt mai frecvente decât ploile, dar asta e altă poveste.) Legea administraţiei publice locale (215/2001) spune clar, la articolul 72, că în asemenea situaţii “data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile”. Doar că fie că prefectul nu a făcut propunerea, fie că Guvernul nu a ţinut cont de ea, deşi a trecut mai mult de un an şi jumătate, alegerile nu au fost organizate.
În loc ca cetăţenii să aibă posibilitatea să-şi exprime opţiunea pentru un nou primar, prin încălcarea flagrantă a legii, Guvernul a permis ca la conducerea municipiului să se rotească, într-un dizgraţios cadril, diverşi consilieri reprezentând interesele principalelor partide. Practic, principiul alegerii directe a primarului a fost înlocuit cu practica alegerii acestuia de către consilieri, din rândul lor, căci asta s-a întâmplat pentru mai mult de jumătate din durata mandatului. De fapt, nu e singurul loc unde Guvernul Ponta a ignorat legea, refuzând să organizeze alegeri anticipate. Există situaţii similare şi în cazul mai multor preşedinţi de consiliu judeţean şi parlamentari care şi-au pierdut mandatul.
PNL a intentat câteva acţiuni în instanţă împotriva Guvernului, pentru nerespectarea termenului legal de organizare a alegerilor pentru funcţiile vacante. A şi obţinut, în primă instanţă (în iunie 2015), decizii de obligare a acestuia să organizeze alegeri anticipate în câteva zeci de unităţi administrative. Pe de altă parte, reprezentanţi ai aceluiaşi PNL nu s-au jenat să ocupe funcţiile interimare în unele din localităţile aflate în ilegalitate. Oricum, chiar dacă va exista o decizie definitivă, va fi şi ea inoperantă, căci timpul a trecut şi, conform legii, cu mai puţin de 12 luni înaintea alegerilor la termen nu se mai organizează anticipate.
Ambele situaţii, şi altele similare, arată o practică devenită deja obişnuinţă: prin ignorarea cu bună ştiinţă a legilor, reprezentanţii Guvernului împiedică, practic, exercitarea dreptului cetăţenilor de a-şi alege sau revoca autorităţile locale. Fie că prelungeşte rămânerea în funcţie a celor ale căror mandate ar trebui întrerupte, fie că permite cronicizarea unor interimate care maschează jocuri politice netransparente, tot abuz se numeşte.
