Inspirat de învăţăturile unui nord-irlandez, duşman al revoluţiei, care prorocea că “pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic,” Iohannis – fost şi el răul cel mic – se decide ca cinci ani să nu semneze nimic, să critice nu să muncească, să voiajeze, să nu dea pe acasă şi să-şi pună tinichele pe tuxedo, gen cod vestimentar.
Lucrarea sa de tip siesta şarpelului e pe cale să dea roade. Pe internet circulă deja petiţia pentru învierea lui Vadim. Chipurile, Iohannis şi apostolii cultului de nefăcut nimic sunt prea slabi la verb. Nu sunt apţi combatanţi împotriva PSD. Printre vajinicii luptători ai cauzei cuceritorilor se vorbeşte că arsenalul de injurii trebuie împrospătat. Şi aşa se scoate din joben un profesionist al sudălmilor.
Nimeni nu mai ştie că în urmă cu două decare Vadim era pe invers. Acum vituperează împotriva celei care a mărit pensiile, a aceleia care a ascuns gazul în Marea Neagră, a ţinut ca nimeni din popor să nu rămână în urmă.
Citește mai departe articolul pe Academia Cațavencu.
