Guvernul se declară neputincios în privinţa stopării marii evaziuni fiscale, din cauza căreia se pierd în fiecare an 15 miliarde de euro. Introducerea unui nou impozit forfetar, inventat zilele trecute şi adresat micilor întreprinzători, este din acest motiv o opţiune ciudată.
România pierde anual din cauza evaziunii fiscale 15 miliarde euro, adică suma care ar intra suplimentar la buget dacă Guvernul ar reuşi să aducă la 45% din PIB, cât este media în UE27, de la actualul nivel de 34% din PIB, ponderea veniturilor bugetare în PIB.
Un astfel de progres nu este imposibil, afirmă Consiliul Fiscal, instituţie independentă înfiinţată prin legea responsabilităţii fiscal-bugetare. ”Dacă România ar colecta impozitele şi taxele pe care le are la maxim, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB peste media europeană”, spune CF în ultimul său raport, privitor la anul 2012. ”Evaziunea fiscală are o dimensiune foarte ridicată în România, reprezentând 13,8% din PIB în anul 2012”, afirmă raportul economiştilor. Aceştia mai arată că, faţă de 2011, în 2012 ponderea evaziunii în PIB a crescut cu 0,2% din acesta (echivalentul a 2,6 miliarde euro).
Transformate în miliarde de euro, procentajele îngrijorează. Ele arată că anual se pierd la buget venituri în jurul a 15 miliarde de euro (de peste două ori mai mult decât suma alocată Sănătăţii în bugetul pe 2013). Luând în calcul faptul că bugetul de stat are venituri cifrate la 33% din PIB, adică 42 miliarde de euro, aceste venituri ar putea creşte cu 30% doar prin simpla aducere a colectării la nivelul mediei UE.
Unde este evaziunea
Marea evaziune fiscală nu este însă la nivelul spălătoriilor auto, service-urilor, pensiunilor sau hotelurilor ale căror afaceri s-a decis zilele trecute să fie impozitate prin noul forfetar. Astfel, potrivit raportului CF, în 2012 60% din evaziune a apărut la colectarea TVA (este inclusă aici şi eludarea legală a plăţii de TVA sau pierderea de venituri în urma insolvenţei plătitorilor). Creşterea a fost maximă o dată cu majorarea cotei de TVA de la 19% la 24% în 2010. Cota mai mare nu înseamnă mai mulţi bani. ”Ca o exemplificare a colectării slabe a taxelor, România a colectat 8,5% din PIB venituri din TVA în anul 2012, uşor mai redus decât în Estonia, în condiţiile în care cota legală de TVA în România este mai mare decât cea a Estoniei (24% faţă de 20%). Bulgaria, cu o structură a economiei relativ similară cu cea a României şi o cotă legală de TVA inferioară (20%), a colectat chiar mai mult din taxa pe valoarea adăugată în 2012, 9,2% din PIB”, spune CF.
Un angajat din patru munceşte la negru
Obligaţiile la Contribuţiile de Asigurări Sociale sunt a doua sursă de evaziune. ”Contribuţiile la asigurările sociale contribuie cu circa 24% la evaziunea fiscală totală, în principal prin intermediul fenomenului de «muncă la negru» (salariaţi în economia subterană). (…) La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,45 mil. salariaţi «la negru», reprezentând aproximativ 23% din totalul salariaţilor din economie, arată raportul. Din evaziunea întâlnită în industria alcoolului şi produselor de tutun România mai pierde 0,39% din PIB, adică 2,3 miliarde lei. Evaziunea este de 20% în industria tutunului şi de 45% în cea a alcoolului.
”Sistemul de taxe şi impozite în România este caracterizat de o colectare deficitară a acestora, cu o administrare ineficientă şi o birocraţie excesivă , o bază de impozitare relativ redusă, cu foarte multe excepţii şi deduceri legale şi o evaziune fiscală ridicată. (…) în ultimii ani au fost iniţiate o serie de măsuri care au condus la îmbunătăţirea acestei situaţii, dar impactul acestora va fi probabil pe deplin observabil în viitor”, afirmă CF. Astfel, în cazul TVA se întâlneşte un grad de conformare de doar 50%, respectiv suma colectată raportat la obligaţiile teoretice de plată în 2012.
Fiscul, randament scăzut
Potrivit instituţiei, fiecare o mie de angajaţi ai Fiscului din România colectează venituri fiscale de 1,22% din PIB, mult mai puţin decât majoritatea colegilor lor din ţările foste socialiste. Maximul se întâlneşte în Estonia (42%), iar minimul în Polonia, singura ţară pe o poziţie inferioară faţă de România, respectiv 0,66%).
