Revoluția din 1989 a permis revenirea pe scena politică românească a partidelor istorice, care fuseseră desființate, forțat, imediat după instaurarea comunismului, în anul 1945.
Cele trei partide renăscute “din propria cenușă” au fost PNȚ (redenumit PNȚ-CD), PNL și PSDR. Acestea au avut șansa de a putea coopta, imediat după 1989, oameni care activaseră în politică și înainte de instaurarea comunismului.
Cei mai cunoscut dintre “Seniori” a fost Corneliu Coposu, fost secretar personal al lui Iuliu Maniu – președintele PNȚ până în anul 1947.
PNȚ s-a reînscris în registrul partidelor politice din România, sub numele Partidul Național Țărănesc – Creștin Democrat (PNȚ-CD), la data de 8 ianuarie 1990. Primul președinte, numit provizoriu, a fost Corneliu Coposu. La primele alegeri libere, din 20 mai 1990, PNȚ-CD a obținut un mandat de senator și 12 mandate de deputați.
Primul congres al PNȚ-CD s-a ținut în septembrie 1991. A fost ales președinte Corneliu Coposu, iar principalii vicepreședinți au fost Ion Diaconescu, Valentin Gabrielescu, Ion Rațiu și Gabriel Țepelea.
Corneliu Coposu a murit în anul 1995, astfel că, la congresul PNȚ-CD din ianuarie 1996, a fost ales președinte Ion Diaconescu.
Partidul Național Liberal s-a reînființat în ianuarie 1990, primul președinte fiind Radu Câmpeanu – șeful organizației de tineret a Partidului Liberal, în perioada interbelică. Radu Câmpeanu a fost președinte al PNL între 1990 și 1993, iar la alegerile prezidențiale din 20 mai 1990 s-a clasat pe locul al doilea – după Ion Iliescu. Imediat după el, pe locul al treilea s-a plasat țărănistul Ion Rațiu.
În februarie 1993, Radu Câmpeanu, tot mai contestat în interiorul PNL, a fost înlocuit în funcția de președinte de către Mircea Ionescu-Quintus.
Ultimul partid istoric de stânga, cu adevărat democratic, a fost Partidul Social Democrat Român, reînființat în ianuarie 1990.
Prima acțiune comună de amploare a celor trei partide istorice a avut loc la 28 ianuarie 1990, acum 26 de ani, la București. În Piaţa Victoriei, în fața sediului Guvernului, a avut loc un miting al Opoziţiei, organizat de PNŢ-CD, PNL și PSDR. În paralel s-a desfăşurat o contramanifestaţie organizată de FSN. La aceasta au participat muncitori şi mineri sosiţi din Valea Jiului. La sfîrşitul zilei au avut loc primele tratative între liderii partidelor istorice şi cei ai noii puteri, reprezentată de FSN.
PNL și PNȚ-CD activează și în prezent pe scena politică românească, dsr soarta PSDR a fost pecetluită. Între anii 1990 – 2000, PSDR a fost condus de Sergiu Cunescu, care a deținut, în acceași perioadă, și o funcție de deputat. Sub conducerea lui Cunescu, PSDR a fost acceptat în Internaționala Socialistă, care a recunoscut PSDR drept continuator al tradiției social-democrate din România.
Drept răspuns, în anul 2000, PDSR (fost FSN) reușește o “fuziune prin absorbție” cu PSDR, câștigându-și, prin acest procedeu, legitimitate internațională. Noul PDSR, unificat, a fost redenumit ulterior PSD, acest moment marcând, practic, sfârșitul partidului istoric PSDR.
