Ce legătură există între un poem de rit latin, cu puternice simboluri creştine, Marea ciumă şi biotehnologia secolului XXI? Robert Langdon revine pentru a găsi răspunsul, a descifra misterul şi a salva încă o dată, într-o formă sau alta, lumea. Bineînţeles, de lângă el nu lipsesc nici societăţi clandestine (Consorţiul), femei enigmatice (Sienna Brooks şi dr. Elizabeth Sinskey) sau bărbaţi impozanţi (Prefectul şi Bertrand Zobrist), geniali sau impunători prin putere şi prestigiu, ceea ce sporeşte adrenalina, pagină după pagină.
Într-un amestec de peisaje aproape fanteziste din Italia ori Turcia zilelor noastre (Florenţa şi Veneţia cu precădere) – prin atmosfera pe care Brown reuşeşte să o creeze cu fiecare roman al „seriei” Langdon – şi coduri culturale cu o istorie fascinantă, „Inferno” se prezintă ca o naraţiune antrenantă, în care Dan Brown dă dovadă de acelaşi spirit ingenios în a crea conexiuni între opere de artă (de la Dante la Boticelli sau Vasari), semne şi simboluri obscure, organizaţii conspiraţioniste şi mişcări „filosofice” postmoderne (ideologia transumanistă), demonstrând ramificaţiile unei imaginaţii debordante şi ale unei documentări bine făcute. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre Dante şi influenţele sale de-a lungul vremii, totul prin ochii unui profesor specializat în simbolistică, alergat de diverse grupuri cu interese variate, atunci acest roman este „piesa” ideală de “popular culture” pentru voi.
Cu o scriitură densă, dar uşor de parcurs, plină de detalii minuţioase şi o desfăşurare a acţiunii adesea uşor de prevăzut, cu întorsături care te pun pe gânduri, romanul urmăreşte un Robert Langdon amnezic, dar la fel de plin de resurse – un adevărat erou modern, produs al culturii pop, care te face să îşi doreşti să mai apară câte o ameninţare pentru ca el să se arunce într-o nouă escapadă. De altfel, finalul acesteia este unul destul de neaşteptat, dar cu atât mai satisfăcător, întrucât i-a conferit un plus de veridicitate.
De altfel, nu mai este o luptă Bine/Rău în termeni atât de tăioşi, cât o luptă a principiilor şi a puterii retoricii şi moralei (că tot ne inspirăm din Dante şi a sa “ Divină comedie”, deşi acolo lucrurile păreau foarte bine categorisite), dincolo de majuscule, care arată, încă o dată, puterea popular culture de a ridica întrebări (chiar dacă există riscul de a fi etichetată drept pur escapism sau o nouă formă de conspiraţionism). Dacă Dan Brown se foloseşte de formula care l-a făcut deja celebru pentru acest nou bestseller, nu putem contesta faptul că reuşeşte să surprindă încă o dată prin naturaleţea cu care pune piesă lângă piesă pentru ca realitatea din universul fictiv să aibă coerenţă şi să te ţină, ca cititor, cu sufletul la gură.
