Bloggerii scriu, luni, despre persoanele care au participat la mitingul organizat de Antena 3, dar și despre experiențele expuse de polițistul Marian Godină în cartea sa.
De pe blogul Zoso.ro aflăm cine sunt persoanele care au participat la mitingul organizat, săptămâna trecută, de postul de televiziune Antena 3.
„Bătrânii ăștia sunt cei care s-au complăcut în comunism. Care se simțeau bine, că aveau serviciu și casă de la partid și care acum plâng după liderul luminat. Sunt cei care, deși li s-au explicat noile realități, ei refuză sau nu pot să înțeleagă ce se întâmplă și o țin langa pe a lor. Sunt cei care insistă că pe vremea Împușcatului se făcea treabă și ignoră că singurele țări care cumpărau produsele noastre erau cele care nu își permiteau produse bune. Sunt cei care furau de la fabrică, pentru că așa făcea toată lumea și nu acceptă că erau și oameni care nu făceau asta.
Bătrânii ăștia sunt cei care s-au complăcut în comunism și au râs pe înfundate la orice idee de rezistență și de decență, idei întâmplate în alte țări. România a fost singura care s-a predat complet chiar înainte să se instaureze teroarea Securității. Sunt cei care nu înțeleg de ce Vișinescu e condamnat, sunt cei care spuneau că Gheorghe Ursu sau Vasile Gavrilescu ar fi trebuit să își vadă de treaba lor. Sunt cei care nu văd ironia că se vorbește despre furt la postul TV al unui infractor condamnat pentru furt. Sunt cei care nu au pus un ban deoparte, pentru că avea partidul grijă de ei, de aceea caută și votează un partid care are grijă de ei, în detrimentul logicii și restului țării”, scrie bloggerul.
Moise Guran scrie, pe blogul său, despre cartea polițistului Marian Godină, „Flash-uri din sens opus”.
„Cartea e plină de înjurături și cuvinte grele, dar asta doar pentru că Marian Godină nu are altceva de povestit decât viața lui, interacțiunea cu tot felul de oameni și, da, așa e viața, plină de înjurături și cuvinte grele. Dar asta doar face cartea autentică. Apoi, am observat că stilul omului chiar evoluează interesant, frazarea devine pe parcurs cizelată, iar, dacă la început, când își povestește anii în școala de Poliție mai dai peste gerunziile atât de specifice Proceselor Verbale (și comunicatelor de presă) după câteva zeci de pagini acestea dispar, semn nu numai că autorul s-a împrietenit cu scrisul, dar și că adoră să povestească, ba chiar să dezbată unele lucruri utile cu tine, cititorul […] De altfel, Marian povestește explicit problemele cu superiorii, de la abuzul de girofare (același și la Brașov ca și la București, chiar dacă șefii sunt mai mici), ca și aroganțele stupide care, după publicarea cărții l-au adus foarte aproape de punctul de a demisiona din Poliție”, scrie Guran.
Cristian China Birta scrie despre mai mulți sportivi români care, deși s-au născut în România, s-au dezvoltat profesional în Germania.
„Principalul artizan este Jozef Posipal, un copil de la Lugoj, crescut într-o casă în care spiritul vechiului Chinezul sau al Ripensiei plutea peste tot. Născut în 1927, tânărul Jozef a aflat de la tatăl său ce înseamnă fotbalul şi ce mari sunt echipele timişorene. Nu se ştie precis dacă a şi jucat la Vulturii Lugoj, la juniori. Certitudinea este însă că în timpul războiului, tânărul provenit din familie germană, ajungea în patria sa de suflet. În 1943, când a plecat spre Germania, activităţile sale sportive includeau înotul, atletismul sau handbalul, nicidecum sportul-rege. A ajuns întâmplător la Hamburger SV, deoarece antrenorul căuta un atacant, dar l-a zărit la un meci între tineri pe Posipal. Un an mai târziu, Sepp Herberger a intenţionat să îl selecţioneze în naţională, însă acest lucru a fost imposibil, deoarece Posipal avea doar cetăţenie română. Odată rezolvată această problemă, Posipal a reintrat în vizorul selecţionerilor, debutând la Berlin, într-un meci cu Turcia, în 1951. A jucat pe posturile de fundaş şi mijlocaş, fiind considerat la vremea sa unul dintre cei mai buni din lume”, scrie bloggerul.
