Între amnezie și provocare, gesturile liberalilor par să fie făcute pentru a distruge și ultimul partid istoric rămas în viață, cu greu, după multe compromisuri și complicații, provocate de-a lungul vremii de sus în jos, de liderii PNL.
PNL s-a refăcut în 1990, cu foștii săi militanți, mulți dintre ei ajunși, în vremuri de restriște, colaboratori ai Securității. Memoria acestor oameni, care și-au petrecut tinerețile în închisorile comunismului și care au fost nevoiți apoi să se pună în slujba dușmanului, a îmbogățit Partidul Național Liberal, dar nu l-a ajutat să învețe lecțiile istoriei. Dan Amedeo Lăzărescu, Alexandru Paleologu și chiar Mircea Ionescu Quintus au colaborat cu Securitatea. Paleologu a mărturisit imediat după căderea comunismului, pentru a evita șantajul și alte situații neplăcute. Ceilalți seniori liberali au fost primii deconspirați la deschiderea arhivelor securității, pentru a demonstra că Securitatea și-ar fi prelungit existența prin liberali, nu prin oamenii lui Iliescu. E posibil ca Marian Munteanu să intre și el pe această listă selectă, după cum sugerează unele surse din interiorul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), fără să aibă, în schimb, reala aură de victimă căpătată de ceilalți în pușcăriile politice din anii ’50 și după.
PNL a supraviețuit loviturilor de acest fel, prin alianțe și mezalianțe, aducându-l în partid pe Teodor Meleșcanu și pe ceilalți fugari din PSD, apoi combinându-se cu democrații lui Traian Băsescu, despărțindu-se de ei, și aducându-i în cele din urmă cu arme și bagaje în partid. Această ultimă mișcare de absorbție a PDL-ului a dus la anihilarea liderilor democrați, demonstrând încă odată puterea de regenerare a liberalilor.
Succesul lui Klaus Iohannis, un liberal de strânsură, ca atâția alții, a modificat și mai mult structura partidului, impunând-o pe Alina Gorghiu, în fruntea PNL, ca recompensă pentru fidelitatea ei din perioada campaniei electorale. Acest tip de aranjamente, impuse după principiul centralismului democratic al comuniștilor, duc în general la rezultate dezastruoase. Vasile Blaga, copreședintele din partea PDL, care a devenit brusc timid și neimplicat, a girat prin tăcere toate deciziile ilogice și falimentare din ultima perioadă. În discuție nu sunt doar cei trei candidați liberali pentru Primăria Generală a Bucureștiului pe care PNL i-a propus succesiv, ci și senzația de blat general cu PSD în toate cele.
Cristian Bușoi, inodor și incapabil, pe urmă Ludovic Orban care-i cerea unui prosper om de afaceri bani pentru ca două televiziuni de știri să-i facă publicitate ascunsă și în cele din urmă Marian Munteanu, fanatul lider al Pieței Universității, care urma să sincronizeze România cu naționalismul gregar al celolalte partide extremiste din Europa; Cătălin Predoiu, rezerva permanentă pentru orice fotoliu, care încă n-a apucat să joace niciun meci serios: aceasta e garnitura PNL.
Pentru sănătatea politică a țării, liberalii ar trebui lăsați să se sinucidă, fiindcă politicile lor din ultimii ani au fost “iliberale”, după modelul lui Viktor Orban din Ungaria. PNL a pactizat cu PSD, din 2007 încoace. În 2012, liberalii au creat monstruoasa Uniune Social Liberală (USL), cu ajutorul căreia au încerat să dea o lovitură de stat. S-au aliat cu Antena 3, au pus la cale “marțea neagră” împreună cu PSD, prin care voiau să pună la punct supraimunitatea politicienilor și amnistierea corupților și s-au străduit ani de zile să se opună DNA. Marian Munteanu e doar ultima lor găselniță, prin care-și demonstrează crezul “iliberal”.
L-au scos din cursă, dar continuă să-i facă declarații publice de iubire. Cu sau fără liderul mesianic al Pieței Universității, PNL merită să fie pedepsit de electoratul democrat. Pe margine se află câteva formațiuni mici, cu tineri entuziaști și necompromiși, care merită o șansă.
