În anii ‘50, ideea construirii unui avion nuclear, care să poată zbura pe distanțe foarte mari cu ajutorul puterii atomului, a devenit o adevărată obsesie pentru generalii sovietici.
La acea vreme fusese construit deja primul spărgător de gheață atomic, care era propulsat de un mic reactor nuclear.
Citește și: FOTO. Cum se distrau tinerii SOVIETICI în 1967 și ce a descoperit în URSS un fotograf AMERICAN
În anii ’50, SUA dețineau, deja, peste 1.000 de bombardiere strategice care puteau decola din Arizona și puteau lansa bombe atomice pe teritoriul Rusiei. Moscova nu deținea, însă, nici un astfel de bombardier.
După calculele specialiștilor sovietici, un bombardier supersonic, necesar pentru transportarea unei mari cantități de bombe, ar fi avut nevoie de 10.000 de tone de combustibil pentru un singur zbor.
În iunie 1952, inginerul nuclear șef al URSS, Alexandrov, i-a spus părintelui industriei atomice sovietice, Kurchatov: ”Cunoștințele noastre despre reactoarele nucleare ne permit să ne gândim la dezvoltarea unor motoare nucleare în următorii ani”, conform English Russia.
În următorii trei ani au fost produse, în URSS, bombardierele grele convenționale, precum TU-95s, care sunt utilizate în continuare de armata rusă și vor fi menținute în funcțiune cel puțin până în 2040.
Între timp, avionul nuclear a primit și un nume: M-50. Inițial, motorul cu propulsie nuclear fusese proiectat pentru a fi amplasat în fața avionului. Ulterior, el a fost montat în partea din spate.
În interiorul avioanelor nucleare se afla o dronă, care ar fi purtat bombele către țintă la o altitudine mai mică, evitând punerea în pericol a bombardierului. Cu toate acestea, astfel de avioane nu au fost construite niciodată, deoarece inginerii au fost angrenați într-un alt proiect, cel de construire a rachetelor balistice.
Cu toate acestea, sovieticii au reușit să construiască un bombardier nuclear, chiar dacă acesta nu era supersonic și era pus în mișcare de elice.
Avionul, considerat ca fiind top secret la acea vreme, a primit numele de TU-95LAL și a efectuat 34 de zboruri în 1961.
De teama contaminării cu deșeuri radioactive a unor vaste regiuni, zborurile au fost sistate, iar proiectul a fost abandonat. Avionul a fost depozitat, timp de 15 ani, într-o zonă de teste nucleare și a fost dezmembrat, ulterior, de o echipă specială.
Citește și: FOTO inedite, care uimesc Occidentul. Ce fac RUȘII la balcoane și cum au fost surpinși de fotografii amatori
Cu toate acestea, tehnologia și cunoștințele dobândite în timpul construirii celor două proiecte eșuate au fost folosite pentru construirea submarinelor nucleare.
Însă în anii ’70 a fost proiectat și construit cel de-al treilea avion nuclear sovietic: AN-22 01-07, a cărui tehnologie trimitea în domeniul istoriei problema deșeurilor nucleare.
Aflați, din GALERIA FOTO de mai sus, cum arătau avioanele nucleare construite de sovietici.