,,Dacicus maximus “ era un titlu nu neapărat legat de vreo biruinţă asupra Daciei, pentru că el a fost purtat şi de alţi monarhi care au avut legături bune cu statul dac, dar în cazul lui Constantin cel Mare este vorba despre reanexarea unei părţi a acestui teitoriu, situat de-a lungul Dunării, mai exact spus o fâşie de-a lungul malului stâng al fluviului, cuprinzând Banatul, Oltenia şi Muntenia, fâşie ocupată de armata romană după victoria ei asupra goţilor, areal geografic legat apoi de imperiu printr-un pod stabil construit la Sucidava din judeţul Romanaţi. Deşi nu e un simplu şir de fortificaţii stăpânite de imperiu în secolul IV, ci de o largă fâşie de pământ, reanexarea acesteia, adică a unei părţi a Dacie antice de către Constantin cel Mare a fost eonsiderată ca un renumit succes politic – scrie autorul studiului – exprimat simbolic şi în titulatura de ,,Dacicus maximus” luată de către marele împărat creştin, iar ocupaţia din secolul IV a stimulat legăturile dintre populaţia de pe cele două maluri ale Dunării, fapt istoric ce se regăseşte în materialul arheologic al Daciei Antice.
