Campionul evadărilor
Deși a urmărit un scenariu scris după cartea unui fost ofițer australian, „Marea evadare“ (1963) a folosit fapte ce par desprinse din viața incredibilă a căpitanului englez Richard Carr. În timpul celui de-al doilea război mondial, acesta a fost capturat de către germani și trimis într-un lagăr de prizonieri. A încercat de câteva ori să evadeze, de fiecare dată într-un mod mai elaborat, asemenea personajului „Cooler King“, interpretat de Steve McQueen.
Prima oară, aflat într-un lagăr din Italia, împreună cu alți 13 compatrioți, Carr a săpat timp de 6 săptămâni un tunel. După o săptămână de la evadare, a fost capturat într-un hambar, în timp ce încerca să ajungă în Elveția. A doua tentativă a făcut-o după ce germanii au preluat lagărul și se pregăteau să-i mute pe deținuți. Împreună cu un prieten, căpitanul Carr s-a ascuns într-o nișă de sub scări, dar, după o zi și o noapte, au fost descoperiți. A treia oară a fost chiar în ziua următoare, când, deși bătut zdravăn, a sărit din tren, apoi s-a deghizat în ofițer francez. Capturat și adus înapoi, a început să sape un nou tunel, dar n-a apucat să-l folosească, pentru că a fost din nou urcat într-un tren și mutat. A sărit în plină viteză din vagon, dar l-a găsit Gestapo-ul. Dus la Stalag 79 din Brunzwick în 1943, a încercat să iasă printr-un canal colector. Iarăși l-au prins.
Căpitanul Carr a rămas un prizonier de război – deseori, izolat de ceilalți – până la eliberare. După aceea, s-a întors în țară să muncească la fabrica de biscuiți a familiei sale.
Inima sinucigașă
Tema organului transplantat care dictează pornirile noului organism e veche. De pildă, în „Body Bags“ (1993), personajul interpretat de Mark Hamill (fostul Luke Skywalker) primește ochiul unui asasin necrofil și, ghici ce?, capătă aceleași apucături. La fel se întâmplă în filme când transplantate sunt mâinile, brațele și… lista ar putea continua, dar mă opresc aici.
Povestea următoare e însă mai șocantă decât orice scenariu de film. Sonny Graham, un cvintagenar din Carolina de Sud, avea nevoie de un transplant de inimă. Organul a fost prelevat de la un sinucigaș, Terry Cottle, de 33 de ani, care se împușcase în cap pentru că soția lui îl părăsise întrucât nu câștiga suficienți bani. În 1995, în timp ce se refăcea în urma transplantului reușit, Graham i-a scris o scrisoare de mulțumire văduvei lui Cottle, Cheryl, nebănuind că ea fusese motivul pentru care fostul soț își zburase creierii. Din mesaj în mesaj, Graham și Cheryl s-au cunoscut, s-au îndrăgostit și s-au căsătorit.
În 2008, în miezul neînțelegerilor cu soția cauzate de lipsa banilor, Graham a ieșit în curtea din spate a locuinței sale cu un pistol în mână și s-a sinucis.
Un rege african incognito
Poate vă amintiți de excelenta comedie „Coming To America“ (1988), în care Eddie Murphy interpretează un prinț african care vine în Statele Unite în căutarea unei femei care să-l iubească pentru cine este și nu pentru averea sa. Această poveste seamănă izbitor cu cea a vieții lui Charles Wesley Mumbere, născut în 1953, actualul rege din Rwenzururu, Uganda.
La 13 ani, Charles a moștenit titlul de rege de la tatăl său, iar la 18 ani a urcat pe tron. În 1983, la vârsta de 30 de ani, a făcut o înțelegere cu guvernul Ugandei prin care era trimis să învețe în Statele Unite. Pe când studia economia la Washington D.C., stipendiile guvernamentale i-au fost tăiate și a trebuit să se angajeze ca îngrijitor medical. A obținut azil politic în SUA și, de-a lungul sfertului de secol pe care l-a petrecut acolo, n-a spus nimănui că este rege.
