“Să nu uităm: noi suntem singura lui familie în România. Nu are nici soţie, nici copii…în lupta permanentă cu moartea, nu a avut timp! Aşa că, vă invităm, să-l facem să ne simtă ca fiind o familie care îl preţuieşte cu adevărat,” reprezintă mesajul Copou ALDE, ce s-a rostogolit de mii de ori pe paginile de socializare.
El e iubit. Şi apreciat. Poate că e singurul cetăţean român care a construit un sistem naţional de la zero. Şi acum că ISU e râvnit, la fel ca-n 2012, de fel de fel de investitori “strategici,” băieţii, cu mâna liberală, vor să-l scoată din instituţia pe care el a creat-o, ca s-o mărite deîndată, dar nu înainte de a pune manager pe un om de sistem, cu patalama de “salvator” şi agreat de strada #rezistentă.
Protestele împotriva demiterii sale au dus la căderea guvernului Boc
Mulţi care mai avem memorie ştim că în 12 ianuarie 2012, românii au organizat mari proteste de stradă în apărarea sa. Guvernul Boc voia să-l demită din funcţia de sub secretar de stat.
Principalul motiv al manifestaţiilor a fost solidarizarea cu fondatorul Serviciul Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare (SMURD), doctorul Raed Arafat, unul dintre criticii liberalizării sistemului medical de urgenţă. El s-a opus proiectului de lege a sănătăţii, deoarece acesta prevedea ca operatori privaţi să poată contribui, dacă îndeplinesc anumite standarde, la asigurarea unei părţi a serviciului de urgenţă.
Atunci, partidele din Uniunea Social Liberală (USL) au profitat de un simbol al performanţei. Parcă-i văd şi acum pe Victor Ponta şi pe colegul de alianţă Crin Antonescu, şeful PNL de atunci, cum s-au legat de catarg, precum sirenele lui Ulise.
Raed Arafat nu ar fi ajuns din nou în prim plan, atunci, dacă preşedintele Traian Băsescu nu ar fi intervenit la oră de vârf şi de maximă audienţă şi nu ar fi spus tranşant: „Dacă nu găseşte înţelegere, poate şi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie să plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeţi că pleacă? Ghici ghicitoarea mea.” Şi Raed Arafat a plecat. Preşedintele i-a sporit notorietatea. Şi asta în condiţiile în care arabul era mai cunoscut în spaţiul public decât ministrul sănătăţii guvernului Boc, de care nimeni nu-şi aminteşte.
Ponta: “Arafat valorează aur.” Cât costă au întrebat oamenii şeicului?
Raed Arafat s-a reîntors. Unul dintre jurnalişti a povestit recent că l-a însoţit pe Victor Ponta în Quatar, unde i s-a propus să-l dea pe El Zorab, că au nevoie de el pentru construcţia unui sistem naţional de urgenţă, similar cu cel românesc. Premierul de atunci ar fi susţinut că Arafat are valoare de patrimoniu naţional şi că puterea sa e aur. La care, oameni pragmatici, oficialii din jurul şeicului ar fi spus că sunt gata să plătească pentru transferul lui. “Nu e de vânzare,” a fost replica lui Ponta.
Astăzi nu auzim niciun ciripit, nici un murmur politic în favoarea celui care a construit ceva de la zero şi se bucură, conform aprecierilor operatorilor de sondaj, de o încredere mai mare decât preşedintele Klaus Iohannis.
PSD e în căutare de soluţii de ieşire din impas. Pro România pierde oameni la pas constant. ALDE trimite bezele prin internet. Guvernul PNL caută motive de dărâmare, dar cine să mai zidească?
Sunt în stare să-l demită în Ajunul Crăciunului
Strategilor din pădure le e teamă de o eventualele proteste în favoarea lui Arafat.
Învăţând din şcoala rusească a loviturilor de Palat sunt în stare să-l pună pe Ludovic Orban în postura ingrată de a-l demite în ajunul Crăciunului, când oamenii se pregătesc de petreceri, nu de revolte. Şmecheria lor e unsă cu usturoi, de aia nu poate fi secretă.
Orice fraier înţelege de ce liberalii s-au răsucit cu 180 de grade după doar şapte ani. Nu sunt de capul lor. Sistemul vrea să facă bani. A pus ochii pe chestiuni strategice. Fie Hidroelectrica, fie CEC, fie SMURD pot aduce bani şi finanţelor şi portofelelor generalilor, iar Ludovic Orban cade ca prostu’ între iubirea românilor de muntele Arafat şi pofta oamenilor pădurii de bani în conturi.
Poate să se lupte singur Arafat? Are nevoie de mai multă susţinere. Unul ca el găseşte oricând un salariu înzecit, la vreun sistem mult mai performant, dar poate să se despartă de copilul său?
Graţie lui Arafat, Predoiu a ajuns prim ministru
Poate românii vor înţelege, prin situaţia de azi a lui Arafat, că cei care vor pierde prin plecarea lui vor fi tot ei, cei care vor scoate bani mai mulţi din buzunar pentru salvarea de moarte.
În 2012, Arafat a învins un sistem întreg. Românii l-au susţinut.
Prin protestele din 2012 a ajuns şi Cătălin Predoiu prim ministru interimar.
Atunci a căzut guvernul Boc. Poate aşa se explică de ce pediştii vor o maximă răzbunare. PNL nu mai e demult liberal. Iar Plus aşteaptă flămând la colţ, chiar dacă în România e aproape nimeni. Dar are scule de sistem, gata pregătite.
Doar nu vă închipuiţi că emulul reţelei citostaticilor şi a construcţiilor de spitale nu are şi el un unchi cu stea în frunte.
Sistemul construit de Arafat e pentru viaţa românilor. Sistemul lor e doar pentru moartea patrimoniului naţional.
