Primul motiv: fiindcă aşa aţi vrut voi, cititorii. Ne-aţi dat de înţeles sau ne-aţi zis de-a dreptul că vreţi să începeţi săptămâna cu noi. Până acum apăream miercurea – prea târziu, ne-aţi reproşat. De ce miercuri? De ce nu marţi sau luni? Ori joi? Bune întrebări şi bine aţi făcut că ni le-aţi pus. Puteam să vă răspundem invocând tipografia, difuzarea şi mai ştiu eu ce chestiuni care, la drept vorbind, nu vă privesc. Aşa că nici nu le-am invocat. Ne-am conformat solicitării voastre şi, iată, apărem luni. N-a fost simplu, dar, din fericire, a fost realizabil.
Al doilea motiv este acela că ziua de luni e cea mai urâtă dintre toate. Ca duşul rece după o baie caldă. E imediat după duminică şi la foarte mare depărtare de vineri. Lunea e ca un copil nedorit: nu-l suferi, dar trebuie să-l înduri, că n-ai ce-i face. Te oboseşte, te deprimă, te scoate din papuci. Tot ce speri e să scapi odată, să fii scutit: să vină marţea. Ei, noi nu putem să aducem marţea mai repede. În schimb, putem să facem lunea mai suportabilă. Când râzi, povara e mai uşor de îndurat. Râdeţi deci cu noi, alături de noi şi o să ajungem teferi la ziua de marţi. Să facem lunea suportabilă, împreună!
Al treilea motiv este că nu dorim cu niciun chip să fim asemănaţi lui Crin Antonescu. Numai pentru el săptămâna de lucru începe miercuri la prânz. Pentru noi, cei 2 milioane de oameni cu adevărat muncitori din ţara asta, săptămâna începe luni. Dimineaţa. Ca atare, luni în zori, la orele 5 fix trecute, suntem pe tarabe. Nu ştiu dacă pe Crin Antonescu îl supără avansul ăsta, cert este că pe noi ne bucură.
Din toate aceste motive, plus vreo două pe care nu le mai zic acum că le-am uitat, începând cu ziua de 24 decembrie revista Academia Caţavencu va apărea la chioşc lunea.
Nu vă putem face alte daruri de Crăciun, fiindcă nu suntem Guvernul. Vi-l facem pe acesta, din toată inima şi cu tot dragul. Lectură plăcută şi zile frumoase vă dorim!
Şi, vorba lui Caragiale, fiţi sănătoşi şi veseli!
