Ăştia suntem. Trebuie să ne schimbăm. Ne luptăm între noi pentru a conduce cea mai săracă ţară din UE. Majoritatea populaţiei României doreşte, iubeşte mizeria morală, hoţia, şmecheria, mediocritatea, lenea, în rândul celor care conduc ţara. „Este un mod de viaţă insuşit de veacuri, ne place, nu ne interesează cine conduce ţara, dar trebuie să-i putem bârfi”, îmi spun bătrânii. Cei care citiţi nu spuneţi că nu este adevărat, pentru că minţiţi.
Da, voi, majoritatea populaţiei, ştiţi că minţiţi. Toată Europa ştie că suntem un neam de mincinoşi. Mă număr printre cei din această ţară care îmi pot permite să fac aceste afirmaţii. Mi-am făcut şcoala, am muncit şi am trăit în Europa de Vest şi SUA. Am fugit de comunism şi sunt mândru de asta. După 24 de ani sunt din nou acasă şi doresc ca acei comunişti, încă la putere, să dispară din viaţa publică. Redau un ultim eveniment care ne prezintă şefii, „modelele” acestei ţări. La aceste nivele de conducere, trebuie să fim extrem de exigenţi, pentru că ne reprezintă pe noi, toată ţara. Am văzut la tv o adunare USL de peste 70.000 de oameni, din toată ţara (câte ore de muncă pierdute la nivel naţional), ajunsă pe Arena Naţională, deşi „marele şef” este un prim-ministru plagiator, un hoţ de notorietate internaţională. Este excelent caracterizat recent de un ziar britanic. Celălalt este preşedinte de partid, fost preşedinte interimar, care de 23 de ani are prezenţă zero în Parlament, din cauză că doarme.
Vorbeşte enorm şi nu spune nimic. Altul reprezintă un partid infiinţat de un informator de securitate, nume de cod Felix, fapt stabilit şi confirmat de toate forurile juridice din România şi Europa. Este un magnat în mass-media românească. El sfidează întreaga populaţie. Un altul, tot şef de partid, este un individ care a acordat grade militare unor mii de persoane care nici măcar nu au făcut armata. Ieri mi-a spus un general în rezervă că acestora li se dă şi o rentă lunară. Foarte posibil. Deci, aceşti 70.000 sunt persoane care ştiu toate acestea şi, totuşi, au mers la Bucureşti. De aceea, în urmă cu două săptămâni, fiind la Strasboug, un europarlamentar dintr-o ţară anglo-saxonă îmi spunea, „du-te acasă şi spune-le românilor tăi că, înainte de toate, să înveţe cine sunt, după aceea veniţi şi revendicaţi drepturi”.
Imediat mi-am adus aminte de un europarlamentar român, PSD, fost ministru al apărării, care răspundea mieunat, unor acuzaţii venite din Parlamentul European, „atunci de ce ne-aţi primit în uniune”. Câtă neruşinare! Mai bine să tacă fiecare euoparlamentar român. Se spune la noi, în România, că vestul are nevoie de noi, nu noi de vest. Fals. Vă pot garanta că vestul nu are nevoie de noi. În cinci ani le-am schimbat până şi modul lor de viaţă ceea ce este revoltător. Despre candidaţii pentru viitorul Parlament al Romaniei, deja anunţaţi, întreb toată ţara, partidele, „unde i-aţi găsit?” Sunt o ruşine a neamului.
