Printre avantajele foselor septice se poate menţiona că sunt uşor de montat, nu necesită întreţinere, rezistă foarte bine la şocuri, materialul folosit la construcţia lor este omogen, se evită porozitatea şi, implicit, degradarea în timp a acestuia. De asemenea, materialul este imputrescibil, rezervoarele având o durată de viaţă de 10-15 ani, iar vidanjarea se face la perioade lungi de timp, de 12 sau 18 luni.
Fosa septică este un recipient îngropat în sol, în interiorul căruia sunt deversate apele menajere produse în interiorul unei proprietăţi. Poate fi construită din beton, din fibră de sticlă sau din polietilenă. Cele mai multe fose septice au două sau chiar mai multe compartimente interioare. În primul dintre ele se face decolmatarea, adică separarea fecalelor şi a reziduurilor grele. Apa intră în fosa septică având o viteză redusă faţă de cea pe care o are atunci când părăseşte vasul wc-ului, cada sau chiuveta. În aval de fosa septică trebuie să fie construit un cămin care să poată fi vizitat. De limitarea vitezei se ocupă dispozitivul de intrare special conceput.
Gazele rezultate în urma fermentaţiei anaerobice sunt elimitate în aerul înconjurător printr-un sistem de aerisitoare. Gazele produse în primul compartiment al fosei trebuie să fie eliminate în atmosferă, amestecul putând deveni explozibil, dacă nu este constant deversat în atmosferă. Este necesară, deci, verificarea conductelor de aerisire. Materiile solide cad pe fundul fosei, în virtutea greutăţii lor. Apa menajeră relativ curăţată în acest prim compartiment trece în al doilea compartiment, în care se continuă curăţarea fluidului. Însă nici după această etapă apa rezultată nu este potabilă – se consideră că doar în proporţie de 90% ea a fost curăţată de factorii nocivi. După aproximativ trei zile, va fi evacuată printr-un sistem de drenare subteran, alcătuit din nisip şi pietriş mediu, care funcţionează ca un filtru natural. Resturile solide adunate în primul compartiment vor fi vidanjate la un interval de timp care depinde de numărul de membri al familiei, de capacitatea fosei şi chiar de temperatura ambiantă, care influenţează reacţiile anaerobe din primul recipient.
Capacitatea
Conform standardelor europene în materie de tratare a apelor menajere uzate, un singur om produce, de-a lungul unei zile, aproximativ 150 de litri de ape murdare. Aceleaşi standarde stipulează o perioadă de tratare a apelor menajere uzate de 3 zile. Pornind de la aceste date, volumul fosei septice se stabileşte în următorul mod: nr. de locuitori x 150 l/zi x 3 zile. Iată un exemplu, pentru o familie cu patru membri: 4 x 150 x 3= 1.800 litri. Desigur, aceasta este capacitatea minimă care trebuie asigurată. Va trebui, însă, să fiţi siguri că fosa face faţă şi unor cantităţi sporite de apă menajeră: (se măreşte familia, musafiri etc). În plus, este exclus să găsiţi fose exact la capacitatea rezultată din calcule. Cei mai mulţi producători construiesc fose de 3.000, 4.000, 5.000 de litri. Veţi alege, deci, fosa cu o capacitate imediat superioară celei ce v-a rezultat din calcule. Cu alte cuvinte, dacă formula vă dă 1.800 litri, s-ar putea să fiţi nevoiţi să cumpăraţi o fosă de 3.000 de litri.
Plasarea
Fosa se instalează nici foarte aproape, dar nici foarte departe de casă. Dacă este prea aproape, riscaţi să mirosiţi gazele rezultate din fermentare. Chiar dacă se scurg periodic în atmosferă, unele dintre ele sunt puternic odorante şi se simt. Pe de altă parte, cu cât distanţa este mai mare, cu atât vă va costa mai mult ţeava din PVC care face legătura dintre casă şi fosă. În opinia celor mai mulţi dintre specialişti, o distanţă cuprinsă între 2 şi 20 m, într-un loc retras, pe o latură a casei lipsită de ferestre, este un ideal. De asemenea, trebuie să luaţi în calcul că, deşi se acoperă cu un strat din pământ de 20-30 cm grosime, peste fosa septică nu trebuie să treacă maşini.
Instalarea
Instalarea unei fose septice trebuie lăsată în seama unui profesionist, care să vă acorde şi garanţie pentru această operaţiune. Unul dintre posibilele incidente este deteriorarea recipienţilor din polietilenă, atunci când sunt coborâţi în sol. Pentru a evita acest lucru, se obişnuieşte ca recipienţii să fie mai întâi umpluţi cu apă, abia apoi manevraţi şi coborâţi în sol. Această operaţiune necesită macara, dar şi abilitate. Pentru a fi siguri că apa menajeră nu refulează din fosa septică, este bine să montaţi, în căminul de vizitare din avalul ei, o supapă cu un singur sens.
Autorizare şi utilizare
Când construiţi o casă, vi se cere ca proiectul să conţină şi un sistem de colectare şi tratare a apelor uzate, sau stocare în vederea vidanjării. Pentru a obţine avizul autorităţii de mediu, acest sistem trebuie să facă dovada conformităţii cu cerinţele specificate în „Standardul European SR EN 12566 partea 1 – Fose septice prefabricate”, standard asimilat în legislaţia din România prin Ordinul ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1558/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea confirmităţii produselor pentru construcţii.
Anumite bacterii nepatogene (bioactivatori) şi unele enzime pot asigura curăţarea apei menajere până la valori la care aceasta să poată fi considerată curată. Astfel de substanţe se găsesc în comerţ, prezentate de regulă sub formă de pulbere sau în stare lichidă. Ele reduc cantitatea de nămol şi deşeuri solide acumulate în fosa septică, măresc intervalul dintre două vidanjări (în cazul unei fose ecologice, acesta poate ajunge chiar şi la 5 ani!), elimină mirosurile neplăcute, întreţin fosa şi reduc riscul colmatării ei.
