Ei trebuie să înveţe în două luni cât alţii în câţiva ani. Recuperează anii de grădiniţă la cursurile estivale organizate de Salvaţi Copiii, ca să aibă o şansă să meargă la şcoală. 1,8 milioane de euro costă proiectul ONG-ului, derulat pe o perioadă de trei ani, care îşi propune să reducă discriminarea copiilor cu probleme de sănătate mintală, cu probleme psiho-emoţionale sau romi.
Nu au ţinut niciodată un creion în mână
„Copiii trebuie să meargă la şcoală, nu la muncă”, stă scris cu roşu pe peretele sălii de clasă care adăposteşte o grădiniţă estivală pentru copiii defavorizaţi, ai căror părinţi nu şi-au permis să-i ducă la cursuri. Prinse în capse şi înşirate pe mese, desene cu Scooby-Doo şi ilustraţii din basme. La măsuţele mici din plastic colorat, din mijlocul sălii de clasă, stau, după afinităţi, copiii. Zumzăitul din clasă e întrerupt, din când în când, de glasul învăţătoarelor care le explică, cu răbdare, cum se stă la masă, cum se mănâncă sau de ce nu e bine să rupi plantele.
Fiecare dintre ei provine dintr-o familie cu probleme, îmi spune încet mediatorul Sorina Fekete, care intermediază legătura dintre comunitate şi şcoală. Cei mai mulţi din cei 20 de învăţăcei ai şcolii estivale Salvaţi Copiii din Bucureşti nu au fost niciodată la grădiniţă şi nu au ţinut niciodată un creion în mână. Nu ştiau nici măcar să se joace.
Citeşte şi Ce înseamnă arhitectura socială în România
Începând cu 16 iulie, când ceilalţi copii erau în vacanţă, ei veneau la şcoală şi se pregăteau cu sârg pentru clasa zero sau clasa I. Cursurile se încheie în 7 septembrie. Grădiniţa estivală de anul acesta face parte din proiectul pe trei ani al organizaţiei Salvaţi Copiii, în valoare de 1,8 milioane de euro, finanţat de Fundaţia IKEA.
Proiectul „Şanse egale pentru toţi copiii, într-o societate fără discriminare” îşi propune să reducă discriminarea în rândul celor mai vulnerabile categorii de copii: copiii cu probleme psiho-emoţionale sau tulburări comportamentale, cu probleme de sănătate mintală sau copiii romi. Dacă, pentru copiii romi, ONG-ul a optat pentru grădiniţele estivale, prin care se reduce decalajul între ei şi ceilalţi copii, copiii abuzaţi şi cei cu probleme de sănătate mintală beneficiază, gratuit, cu părinţii lor, de şedinţe de terapie, în cele şase centre de consiliere din ţară şi Capitală.
Cine sunt micii învăţăcei
20 de copii romi se pregătesc de grădiniţă, clasa zero sau clasa I la Şcoala Nr. 141 din Capitală. 18 dintre ei nu au fost vreodată la o grădiniţă. „Un copil are grijă de un alt copil”, mă lămureşte Sorina Fekete, arătându-mi-l pe Rareş, de patru ani, de care are grijă fratele lui puţin mai mare decât el. Provine dintr-o familie monoparentală. Alina are şapte ani şi are o dizabilitate mintală. E mare fană Scooby-Doo şi îi place să coloreze. „Îmi place să mă joc cu maşinile, cu puzzle-ul şi cu pianul, desenez şi scriu”, îmi spune Costi, care are ADHD.
Santiago, Valentin, Nicoleta şi Larisa sunt fraţi. Ei au cinci şi şase ani şi au fost crescuţi de bunica lor, părinţii fiind la muncă în Spania. Marian este foarte timid şi are nevoie de un logoped. Are şapte ani şi va merge în clasa I.
Valentin îmi recită cuminte poezia „Tanu” a Elenei Farago. Copiii se adună în jurul meu, fiecare explicându-mi de ce ar trebui să-l bag mai întâi pe el în seamă. Alina mă şi îmbrăţişează.
Elis, de şase ani, mă priveşte ghiduş cu ochii lui albaştri. „Mă joc, învăţ, desenez”, îmi explică el ce face la grădiniţă. Cel mai mult îi place însă cântecul „Dacă vesel se trăieşte” şi îmi exemplifică cum bate din mâini şi din picioare „ca la tobă”.
Copiii învaţă diferenţiat, în funcţie de vârstă, îmi explică învăţătoarea Lăcrămioara Onu. Cei mai mici au patru ani, iar cel mai mare se apropie de opt. Cei mici desenează, învaţă poezii şi cântece, iar cei mai mari cifrele şi literele. „Am avut copii care nu ştiau să ţină creionul în mână, cum se stă corect şi, deşi timpul a fost foarte scurt, şi-au căpătat aceste deprinderi de bază, dar nu fac progrese foarte mari, din cauza lipsei de exerciţiu„, arată Lăcrămioara Onu.
De altfel, explică atât mediatorul, cât şi învăţătoarele, cele mai multe probleme le au copiii de şase ani, pentru că nu sunt pregătiţi pentru regulamente, pentru un program strict şi îşi pierd repede atenţia.
Citeşte şi O poveste incredibilă despre canibalism, foamete şi Transnistria
La gărdiniţa de vară, programul copiilor ţine de la 8.30 până la 12.30 şi au şi o pauză de masă. La sfârşitul cursurilor, li se va face o evaluare, care va fi trimisă educatorului sau învăţătorului, care îi va sprijini. Organizaţia are grijă ca cei mici să fie înscrişi într-o formă de învăţământ şi îi monitorizează pe tot parcursul anului şcolar. Dacă cei mici întâmpină greutăţi, se organizează noi cursuri, pentru a-i sprijini şi a împiedica abandonul şcolar.
Cum să-l convingi pe părinte să-şi dea copilul la cursurile… gratuite
În 2012, în cadrul proiectului Salvaţi Copiii, s-au organizat 10 grădiniţe de vară: în Bucureşti, Târgovişte, Constanţa, Târgu Mureş, Iaşi, Caracal, Mangalia, Ploieşti, Isaccea şi Glod.
Copiii înscrişi acolo provin din familii defavorizate de romi, sărace, care se confruntă cu excluziunea socială. Multe sunt familii monoparentale, explică mediatorul Salvaţi Copiii. Problemele părinţilor se reflectă în rata mare de abandon şcolar al copiilor- numai o treime din copiii romi merg la grădiniţă, arată un raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din 2010. 80% din copiii care nu merg niciodată la şcoală sunt de etnie romă, conform unui studiu al Salvaţi Copiii şi Romani CRISS.
Aşa cum explică pentru RL coordonatoarea proiectului, Diana Stănculeanu, copiii care merg la grădiniţele estivale se regăsesc în proporţie de 70-80% printre cei care promovează clasa I. În total, pe parcursul celor trei ani de proiect,ea estimează că 600 de copii romi vor beneficia în mod direct de cursurile Salvaţi Copiii.
„Ceea ce arată studiile internaţionale este că o educaţie preşcolară şi o integrare cât mai devreme într-un sistem de educaţie reprezintă un factor de prognostic pozitiv în viaţă. În plus, la vârste foarte mici, copiii nu au noţiunea de discriminare. În momentul în care punem copii de 4-5 anişori de etnii diferite, unii sănătoşi, alţii cu probleme de sănătate, se comportă firesc. Discriminarea în comportament se învaţă”, mai arată psihologul Diana Stănculeanu.
„Eu încerc să aduc în context situaţia: «Chiar dacă dumneata lucrezi în piaţă, uite, faci un efort să aduci un ban în familie, venim şi noi în ajutor, organizăm o grădiniţă estivală, în care dumneata nu trebuie să plăteşti nimic. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci dumneata e să vii cu copilul, să-l aduci la grădiniţă şi să participi la activităţile de la grădiniţă». Sunt invitaţi să participe la orele de la grădiniţă şi sunt uimiţi că sunt invitaţi, pentru că nicăieri nu se întâmplă asta”, explică Sorina Fekete pentru România Liberă.
Apoi, odată ce participă la orele celor mici, părinţii încep să-şi dorească mai mult pentru copiii lor, ajung să le ceară sfaturi învăţătoarelor sau teme suplimentare, iar unii ajung să studieze cot la cot cu cei mici, ca să le fie de ajutor, arată şi învăţătoarea Lăcrămioara Onu.
De altfel, aşa cum explică şi Diana Stănculeanu, „dorinţa părintelui de a trimite copilul la şcoală face diferenţa” în participarea la cursuri.
Cei mai mulţi din părinţii fără educaţie consideră şcoala inutilă, iar obiectivul maxim pe care şi-l doresc, de obicei pentru băieţii din familie, este să-şi poată lua carnetul de şofer. „Poate că ratăm situaţii foarte dramatice, dar nu putem să-i luăm cu forţa. Nu putem să-i selecţionăm noi, mai degrabă, ne acceptă ei”, îmi explică Diana cum se face selecţia beneficiarilor proiectului.
Pe de altă parte, părinţii cu care am stat de vorbă s-au declarat foarte mulţumiţi de cursurile la care participă copiii lor.
Aurel C., tatăl lui Marian, are 50 de ani. Timp de doi ani, a stat acasă, timp în care copiii lui nu au mai mers la grădiniţă sau la şcoală. El îmi povesteşte că a avut mari probleme cu copilul, din cauza timidităţii lui. În prezent, Marian beneficiază de terapie gratuită şi de un logoped, la unul din centrele Salvaţi Copiii din Capitală.
Doamna Steliana D. este asistent maternal şi are în îngrijire doi copii cu ADHD. Unul din ei este Costi. „L-au refuzat după două zile de şcoală, mi-au spus că nu era pregătit pentru şcoală şi, când aud de plasament, parcă aud de… „, îmi explică femeia de 55 de ani. Acum, în urma cursurilor, speră că cel mic va fi primit la şcoală.
Şi Claudia M., mama celor patru fraţi, de 27 de ani, spune că este mulţumită de progresele copiilor ei şi că celor mici le place mult să cânte şi să spună poezii.
În plus, dacă anul trecut, într-un alt proiect Salvaţi Copiii, şi părinţii primeau o recompensă constând în alimente, din 2012, odată cu demararea noii campanii, singura mulţumire a părinţilor este că cei mici sunt mai bine pregătiţi şi vor avea o şansă reală să îşi finalizeze studiile. Copiii, în schimb, sunt motivaţi şi de ghiozdanele cu rechizite pe care le primesc la finalul grădiniţei estivale.
Întrebată cum au fost selectate instituţiile unde se derulează proiectul Salvaţi Copii, Diana Stănculeanu precizează că, la baza selecţiei, au stat cererile comunităţilor şi relaţia bună dezvoltată cu inspectoratele partenere în alte proiecte ale organizaţiei.
Proiectul „Şanse egale pentru toţi copiii”, în cifre
30 de grădiniţe estivale pentru copiii romi
600 de copii romi beneficiari direcţi
8.700 de familii cu copii cu probleme consiliate în cele şase centre din Bucureşti (două), Suceava, Iaşi, Mureş, Timiş
900 de profesionişti în psihologia copilului instruiţi, în baza proiectului, cum să intervină în cazurile copiilor vulnerabili