La cald, câteva observații despre discursul de învingător al lui Donald Trump, dar și despre campania sa electorală.
Mai întâi, să spunem din capul locului că discursul a fost echilibrat și pozitiv american style: a răspuns cu felicitări la felicitările din partea învinsei Hillary Clinton, a cerut unitate pentru o Americă divizată de o campanie lungă și turbulentă, a promis că va fi președintele tuturor americanilor (indiferent de rasă, religie, convingeri).
Dar a existat și o notă exacerbată de optimism și încredere tipice show biz-ului made in USA: vom repara economia, nu vom accepta mai puțin decât "the best", ne vom urmări în primul rând interesele noastre, dar nu vom căuta conflicte, ci vrem să ne înțelegem cu toți cei care vor să se înțeleagă cu noi.
După o campanie agresivă de multe ori, discursul de învingător al lui Trump a venit ca un pansament. Care a funcționat, parțial, pentru neutri, dar care a fost privit cu neîncredere de către cei care l-au considerat pe Trump, încă de la nominalizarea de către republicani, un pericol nu doar pentru democrația Americii, ci și pentru liniștea lumii.
Deocamdată, însă, ce a făcut Trump atât în campanie, dar și în discursul de proaspăt președinte ales, a fost rețeta celebrului show "Pimp my ride": a promis că va prelua o rablă și o va transforma într-o super mașină (și se referea și la mecanică, și la caroserie). Deocamdată, însă, show-ul lui Trump e abia la început: a convins America să i se lase pe mână.
O Americă de nord cu probleme grave de imigrație, măcinată de violențe generate de rasism, împărțită de două mandate ale unui președinte democrat (Obama) care a scuturat sistemul social din temelii (Obamacare e doar un exemplu). Abia de acum înainte vom vedea dacă service-ul republicanului Donald va și livra ce a promis bombastic unei audiențe captive unui discurs tipic TV show.
