Conceptul de zonă de zi deschisă, care înglobează mai multe funcţiuni, este unul dintre cele mai uzitate pe piaţa reamenajărilor a ultimilor ani.
Punerea în operă a acestuia reprezintă un instrument sigur de modernizare a unei locuinţe. Această consecinţă este cu mult mai pregnantă în cazul apartamentelor de bloc, deoarece acestea posedă o arhitectonică monotonă şi o funcţionalitate defectuoasă. Ideea spaţiului deschis este singura care poate remedia o situaţie de genul celor menţionate mai sus.
Principalul avantaj al acestei idei de reamenajare este îmbunătăţirea substanţială a funcţionalităţii. Apartamentele de bloc suferă în această privinţă, mai ales în zonele holurilor. Suprafeţele reduse ale acestora produc un disconfort accentuat, el fiind cu atât mai mare cu cât traficul este mai intens.
Zona de acces în apartament este reprezentativă pentru modelul descris mai sus. Un vestibul cu o suprafaţă mică va fi o sursă permanentă de disfuncţionalitate. De aceea, problema respectivă este una din principalele pe care trebuie să le rezolve proiectul de reamenajare. O soluţie de mai mică anvergură este desfiinţarea încăperilor auxiliare care se găsesc de obicei în zona vestibulului, cum sunt debaralele şi cămările.
Varianta de mare amploare este deschiderea spaţială a întregii zone. Aceasta presupune contopirea mai multor încăperi într-un spaţiu comun care îndeplineşte mai multe funcţiuni. Acolo unde se poate pune în operă, măsura în cauză nu înseamnă doar mai mult spaţiu, ci şi o geometrie diferită, neconvenţională. Cele două consecinţe conduc la o individualizare a apartamentului, lucru dorit de orice proprietar care începe renovarea radicală a locuinţei.
Apartamentul pe care l-am ales drept exemplu are o suprafaţă utilă de 64 mp care era distribuită, iniţial, în opt încăperi distincte. Acestea erau amplasate de o parte şi de cealaltă a medianei reprezentată, în plan arhitectonic, de vestibul.
Proprietarii au dorit să modifice acest plan arhitectural în aşa fel încât confortul locuinţei lor să capete un grad superior. Ei s-au concentrat asupra jumătăţii stângi a apartamentului. Aceasta s-a pretat atât de bine la ideile de reamenajare ale proprietarilor, încât lucrările de aici au fost suficiente pentru a da locuinţei aspectul pe care ei şi l-au dorit. Principalele lucrări care au vizat aspectul structural al zonei au constat în demolarea pereţilor care separau vestibulul, bucătăria şi dormitorul. Astfel, a fost obţinut un spaţiu deschis la accesul în apartament, în care a fost amenajată zona de zi şi bucătăria.
În următoarea etapă s-a trecut la refacerea suprafeţelor de bază ale finisajelor pereţilor. Doi dintre aceştia au fost placaţi cu gips-carton. Este vorba de peretele noii bucătării deschise, pe care urmează să fie amplasat frontul de lucru. Celălalt este peretele care separă fostul dormitor de baie.
Gips-cartonul a mai fost folosit şi la placarea grinzilor şi a stâlpilor de rezistenţă. Prin placare a fost eliminat riscul apariţiei igrasiei sau mucegaiului, acestea fiind zone sensibile la umezeală.
În tot spaţiul deschis nou creat au fost construite rafturi de diferite forme. Ele îndeplinesc predominant roluri decorative, dar unele au şi funcţia de a delimita vizual anumite zone. Materialele folosite la construirea lor au fost profilele metalice şi plăcile de gips-carton.
Plafonul întregii zone a fost placat cu gips-carton. Lucrarea a fost făcută cu scopul de a termoizola zona, deoarece apartamentul se află la ultimul etaj al blocului.
