Documentul prin care liderii USL se angajează să desfiinţeze Curtea Constituţională, Direcţia Naţională Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate şi Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii se ridică până la un act de trădare naţională. Cu acest document, USL se plasează în afara jocului democratic legitim şi devine principalul adversar al intereselor României. În aceste condiţii, boicotarea referendumului devine o datorie civică.
Trebuie să ne asumăm două erori făcute în articolele precedente. Săptămâna trecută susţineam că singura opţiune morală a apărătorilor statului de drept şi democraţiei în România este participarea la referendum şi respingerea demiterii preşedintelui şi continuăm să credem că, în condiţii normale, aceasta ar trebui să fie conduita corectă. Prin „condiţii normale” înţelegem situaţia în care toţi actorii implicaţi respectă regulile şi nu încearcă să profite de o poziţie de forţă pentru a le modifica în timpul jocului. Or, prin ordonanţa de urgenţă de modificare a Legii Referendumului, Ponta s-a asigurat că numărul de alegători participanţi nu poate fi consemnat în procesele verbale, că alegătorii pot vota de mai multe ori, că ştampilele pot să dispară în timpul votării şi că nici măcar starea sigiliilor nu mai trebuie verificată. În aceste condiţii „sanctitatea” votului individual a fost violată iar cetăţeanul a fost eliberat de obligaţia morală de a-şi exprima votul. Chiar mai mult, obligaţia sa civică devine aceea de a boicota acest referendum pentrua invalida încălcarea flagrantă a regulilor democratice.
A doua eroare pe care am făcut-o a fost aceea de a susţine că prin contrarevoluţia declanşată de USL se încearcă restauraţia regimului Adrian Năstase. Acordul semnat de liderii USL cu CNSC prin care acceptă desfiinţarea unor instituţii fundamentale ale statului demonstrează că ceea ce îşi doresc liderii USL este restauraţia regimului de dinainte de 22 decembrie 1989. Faptul că Ponta pretinde că nu a văzut ce a semnat este o minciună sfruntată pentru că niciun lider politic darămite un prim-ministru nu semnează un document de o asemenea importanţă „în orb” decât dacă este complet iresponsabil.
Ceea ce au semnat domnii Ponta, Chiţoiu şi Constantin este un acord pentru efectuarea unei lovituri de stat şi se ridică la un act de trădare a ţării. Nu am contestat niciodată legitimitatea democratică a USL atâta vreme cât s-a menţinut în limitele europene acceptate ale jocului. La limită, chiar şi suspendarea preşedintelui ar fi putut fi acceptată, cu toate că o considerăm profund nocivă. Dar când accepţi „de principiu”, desfiinţarea CCR, a DNA, ANI şi CNSAS, atunci înseamnă că accepţi „de principiu” să trădezi interesele fundamentale ale României şi te descalifici pentru jocul democratic.
Înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie a fost una din condiţiile deblocării negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană şi a fost acceptată împotriva voinţei sale de Adrian Năstase tocmai pentru că fără această instituţie România nu ar fi devenit niciodată membră a UE. De-a lungul anilor, DNA s-a dovedit a fi una din instituţiile fundamentale ale statului de drept în România şi principalul motor în combaterea marii corupţii şi în reforma Justiţiei şi a fost recunoscut ca atare de instituţiile europene. Prin desfiinţarea DNA, România ar abandona obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de Uniunea Europeană şi ar da un semnal clar că politica oficială a statului român a devenit corupţia generalizată. Dacă acceptăm că integrarea europeană este unul din obiectivele strategice fundamentale ale României, desfiinţarea DNA este antieuropeană şi antiromânească.
La fel, înfiinţarea ANI fost una din condiţiile pentru aderarea la UE la 1 ianuarie 2007. Fără ANI, România s-ar afla şi astăzi undeva în zona neagră a Europei, alături de Ucraina şi Belarus. Faptul că USL şi-a asumat, prin semnăturile liderilor lor, nenumăratele declaraţii făcute anterior că DNA şi ANI reprezintă „poliţia politică” a lui Traian Băsescu confirmă, pe de o parte, atitudinea ostilă faţă de Europa a acestei alianţe şi pe de alta faptul că intenţia demersului de suspendare a preşedintelui are drept obiectiv final subjugarea Justiţiei. Din acest punct de vedere, devine evident că asistăm la o veritabilă lovitură de stat şi că, pentru a-şi atinge scopurile, liderilor USL nu le pasă de gravele consecinţe pe care le-ar avea eventualele sancţiuni pe care Uniunea Europeană le-ar putea adopta împotriva României.
Prin desfiinţarea Curţii Constituţionale s-ar elimina singura instituţie care poate cenzura actele Legislativului şi Executivului, cu alte cuvinte singura instuţie care poate sta în calea tiraniei majorităţii şi, prin urmare, singurul obstacol din calea dictaturii. Ponta se poate dezice cât pofteşte, dar propriile fapte îl contrazic. Nu Băsescu, ci Antonescu a vrut să îi revoce pe judecătorii CCR înainte să intervină Comisia Europeană şi nu Băsescu, ci Ponta a încercat să reducă atribuţiile Curţii prin ordonanţă de urgenţă spre stupefacţia lumii civilizate.
În sfârşit, desfiinţarea CNSAS echivalează cu reabilitarea turnătorilor şi a fostei Securităţi. Dacă dosarele Securităţii nu mai pot fi verificate şi dacă CNSAS nu se mai poate pronunţa asupra calităţii de colaborator al poliţiei police comuniste, atunci turnătorii şi securiştii devin persoane perfect onorabile, demne de a ocupa orice funcţie în statul român.
Recapitulând, avem corupţie instituţionalizată ca politică de stat, impunitate pentru elita politică şi administrativă, tirania majorităţii şi reabilitarea Securităţii. Numiţi acest tip de societate cum doriţi dar nouă ne seamănă teribil cu regimul comunist. Or, dacă singurul obstacol care mai stă în calea acestei restauraţii este Traian Băsescu, atunci boicotarea referendumului este datoria fiecărui român. Validarea loviturii de stat ar însemna trădarea României.
